Nebunia lui

|•17•|

"Nu stiu incotro ma indrept,dar stiu ca de mana cu tine voi ajunge mai repede"

In clipa urmatoare ma trezesc,pe canapeaua lui Rafael.Respir scandat,fruntea fiindu-mi plina cu broboane de transpiratie. Ma ridic de pe suprafata moale si ma indrept spre bucatarie,pentru a-mi lua un pahar de apa. Beau incet,cu inghutituri mici,dupa care las paharul pe blat.Nu sunt in toate mintile. Tocmai am avut o fantezie cu Rafael Valentinni,baiatul care pana acum cateva saptamani imi era apatic.Imi zvacneste capul si nu cred ca o sa mai pot dormi.Ma scurg din nou pana la canapeaua pe care am dormit ,iar pe masuta de cafea inca erau foile pe care noi am scris. O strofa noua era scrisa pe o foaie. Am apucat bucata de hartie,analizand-o atent.

You claim it's not in the cards
And faith is pulling you miles away.
And out of a reach from me
But you're hearing my heart
So who can stop me if I decide
It's on my destiny?

Mintea mea este cuprinsa de o gramada de idei. Scriu fara sa ma opresc,iar ideile vin una dupa alta.Termin strofa mea,dupa care fac reciproca refrenului noastru. Tot ce mai trebuie,este sa cantam. Las pixul jos si scriu pe o foaie alba si mare toate versurile.Zambesc fericita atunci cand termin si ma apropi de usa care duce spre gradina. O deschid si ies. Inca ploua. Mi-am strans mai bine geaca pe langa mine si m-am asezat pe o bancuta.Sunetul ploii ma linistea. Imi aduce aminte de primul meu sarut. Clasa a noua,Xander Smith,intr-o zi de toamna. Ne plimbam prin parc si brusc o ploaie ne-a prins fara umbrele,fara nimic. Ma luase de talie si isi apropia buzele de ale mele.Ma intreb cum ar fi fost daca aveam primul sarut cu Rafael Valentinni.Zambesc la acest gand,muscandu-mi buza.Picaturile de ploaie inca ataca violent iarba,iar eu imi fac curaj sa ies de sub acoperis,si sa ma avant in ploaie desculta. Imi rid mainile la acelasi nivel cu umerii si imi ridic fruntea spre cer,zambind. Iarba uda se simte atat de bine.Ma rotesc fericita mai ceva ca un copil pana cand incheietura mea este prinsa violent,doar ca mai apoi sa ma simt trasa in casa de catre Rafael Valentinni. Odata ce ajungem in casa ma bruscheaza,ajungand pe canapea,in fund. Ma doare incheietura rau. Ma uit indurerata la el,iar in ochii lui zaresc ura.

-Cat de proasta poti fi Rhea Meyer? Hm? Cum dracu sa iesi pe vremea asta afara?Noroc ca te-am vazut de la geam. Uita-te la tine. Esti exact ca un caine ud.*tipa baiatul la mine*

Imi strange incheietura mai tare,iar o mica lacrima imi cade pe obraz. Rafael imi elibereaza mana,eu refugiându-ma intr-un colt al canapelei. Il privesc cu teama,masandu-mi incheietura usor. Ma doare rau. Imi atintesc privirea asupra incheieturii mele subtiri,aceasta fiind aproape mov. M-a invinetit animalul.Atunci cand isi da seama,se aseaza langa mine si incearca sa imi ia mana afectata intr-a lui,insa ma retrag speriata. Se uita in ochii mei,care erau inlacrimati,dupa care isi lasa privirea in jos.

-Imi pare rau,Rhea! *imi cere el scuze*

-Nu iti pare! Daca iti parea nu faceai asa. Nici nu stiu cum sa ma mai comport cu tine. Ai momente cand esti prietenos si momente cand dai cu bâta in balta rau de tot. M-am saturat de schimbarile tale comportamentale.Am incercat sa te inteleg si sa te ajut dar tu nu faci nimic altceva decat sa ma respingi asemenea unui amimal neevoluat. Maturizeaza-te Rafael!  *spun eu si ma ridic iesind din casa lui. *

Incep sa alerg prin ploaie,pana cand intru intr-o padure. Aleeg prin ea pana cand ies dupa care reduc viteza,mergand usor grabit.Nu o sa mai stau nicio secunda in preajma lui.Am ajuns acasa cu chiu,cu vai deoarece traversasem aproape tot Brooklyn-ul.Descui usa casei si am grija sa fiu foarte subtila.Urc scarile incet,ca mai apoi sa intru in camera mea.

_________________________________________________

Scurt capitolul. Vreti un spoiler ? Rafael va pleca si nu se va mai intoarce❤. Scuze pentru povestea asta. Volumul 1 se va incheia la capitolul 30 ❤