Nebunia lui

|•10•|

Mama ne-a parasit...m-a parasit. De ce eu? Tata m-a parasit...Raina a facut-o,iar mama nu vrea sa mai auda de noi pentru ca si-a refacut viata. Rafael vede mesajul si ma imbratiseaza strans.Ii raspund rapid si incep si mai tare sa plang. Urc incet scarile si intru in camera ei.Momentele noastre imi invadeaza mintea. Hohotele ei de plans de aseara. Felul cum m-a strans aseara in brate. In camera ei,pe pereti sunt doar poze cu noi. Pijamalele ei sunt pe pat,iar patul nefacut. Ma asez usor si iau o perna inspirandu-i mirosul. Imi inchid ochii. Rafael imi zice ca merge jos sa imi faca ceva de mancare.Secvente cu ochisorii ei verzi inlacrimati,cu zambetul ei molipsitor,cu parul ei matasos si saten si pielea alba catifelata imi apar in minte. Refuz sa cred ca nu o voi mai vedea decat in poze.Refuz sa cred ca nu ma va mai teroriza.Cum o sa rezist eu fara ea? Tin minte ca atunci cand eram mici,tata o tinea mereu in brate si se juca cu ea. O arunca in aer,apoi ma arunca si pe mine. Cum ne jucam cu papusile in spatele casei,cum jucam sotronul in gradina,cum ne dadeam in leagan,cum atunci cand am suferit dupa un baiat pentru prima data,mi-a sters lacrimile si a mancat din acelasi borcan de nuttella cu mine,cum ne uitam la film,cum imi imprumuta hainele cand " nu avea ce sa poarte". Usa camerei se deschide si Kassandrä alearga spre mine plangand.

-Kassie, Raina nu mai e. Nu mai e. *repet plangand*
-Ne-a zis Rafael. *spune ea,iar in clipa urmatoare,Kevin,Jane,Francesca,Emmett si toata clasa mea intra in camera.*

Trec prin bratele fiecaruia,ei strangandu-ma tare fiecare. Kassie si Francesca plang si ele cu mine la fel ca si Rafael,Emmett,Kevin si Jane.

-Vino incoace,ratato! *spune Francesca*

Ma arunc in bratele ei si izbucnesc in cel mai nenorocit hohot de plans.
Ii strig numele chiar daca stiu ca nu ma aude.