Nebunia lui

|•9•|

Din instinct ma dau mai incolo cu scaunul pentru a nu fii langa el,deoarece niste fiorii neintalniti pana acum imi traverseaza prin tot corpul cand este langa mine. Se da din nou langa mine si imi arata niste fotografii minunate care nu necesita neaparat sarutul si care exprima iubirea.
Ne-am apucat de versuri,insa nu imi placea nimic. Parca nu eram in stare de nimic.Pana cand beculetul mi s-a aprins. Ravi nu a specificat ca trebuie sa scriem noi acea melodie.Putem sa luam o melodie si sa o prelucram pentru noi.

-Valentinni! Ravi nu a zis neaparat sa scriem o melodie.Putem sa luam o melodie si sa o prelucram asa cum vrem noi. *spun eu,iar fata lui se insenineaza*

-Ai dreptate. Am stabilit fotografiile care le vom face,acum mai trebuie doar sa... *nu isi termina propozitia deoarece telefonul meu suna.*

Numar scurt si necunoscut.Raspund,iar vocea unei femei imi invadeaza auzul. E vorba despre Raina. E la spital. Scap o lacrima si inchid repede. Rafael se uita la mine uimit si nu intelege nimic. Izbucnesc intr-un hohot de plâns si ma ridic strangandu-mi lucrurile. Alerg spre iesire cu cu Rafael dupa mine. Ajunsa in curtea liceului imi caut masina cu privirea iar cand o gasesc vreau sa inaintez,insa mana lui Rafael o prinde pe a mea si ma intoarce spre el.

-Ce s-a intamplat? De ce dracu plangi si alergi asa?? *urla Rafael la mine*

-Ra..Rania e la spital.*spun eu.*

Intr-o fractiune de secunda ma trage spre masina lui,spunandu-mi ca nu pot conduce asa. Ocup locul din dreapta,iar Rafael demareaza in tromba spre spitalul central. Cand ajungem,nici nu opreste bine ca ies din masina alergand spre intrarea in spital. Intreb de Rania la receptie si femeia imi spune ca Rania este in salonul 22 de la etajul 2. Alerg pe scari pentru ca nu am rabdare sa astept liftul si atunci cand ajung il vad pe Joshua facand ture. Cand ma vede incepe sa planga si ma arunc in bratele lui.

-Rhea. Ma jur ca imi pare rau. Ma jur ca nu am vrut sa se ajunga aici. Nu am vrut Rhea. Iarta-ma. Nu am dorit niciodata sa o ranesc. Din cauza mea e acum aici. I-am spus vorbe urate ca sa o indepartez de mine,Rhea. Ca sa nu ii fac rau si uite...i-am facut mai rau. *spune el printre hohote*

-Poftim? *intreb eu nedumerita retragandu-ma.*

-Rhea...Raina ma placea pe mine. Si eu o plac pe ea,chiar foarte tare,insa nu sunt bun pentru ea. Nu am vrut sa sufere si uite unde s-a ajuns *plange el luandu-ma din nou in brate*

Il strang tare. Nu am nimic impotriva lor,insa sora mea este la spital din cauza lui.Mainile lui Rafael ma trag din bratele lui Joshua si ma ajuta sa stau jos,pe scaun si imi da putina apa,tragandu-ma la pieptul lui.

-Calmeaza-te, Meyer! Raina va fii bine. Promit. *ma asigura Rafael*

Ma agat de el si izbucnesc in plans.Daca vreodata Raina ar pati ceva,nu mi-as ierta-o.

-Eram la liceu,si i-am zis ca nu o voi iubi niciodata. Ca nu imi va pasa niciodata de ea,iar ea, in timpul orei de istorie s-a dus pe acoperis. Am intrebat-o ce face si s-a aruncat. *spune Joshua*

-Daca Raina pateste ceva...nu mai scapi din mainile mele. Sora mea e la spitalndin cauza cuvintelor tale. *urlu plangand si impingandu-l*

Cateva asistente si un aparat din acela de resuscitat intra in salonul surorii mele. Nu. Nu poate fi adevarat.Intru cu forta in salon,iar cateva asistente incearca sa ma dea afara.

-Lasati-ma. Raina! Raina nu ma lăsa. Raina te rog. Surioara nu ma lasa. Doar pe tine te mai am.*tip plangand*

Ajung langa ea. Doctorii o resuscitau,iar o asistenta incerca sa ma dea afara. O iau de mana. Mana ei e din ce in ce mai rece. Ma panichez.

-Raina iti jur ca iti dau tot ce vrei tu. Mai tii minte cand ai zis ca vrei sa ne mutam in Londra? Raina haide sa ne mutam. Rainaaaaa!! *plang si nu imi pasa de nimic*

Intr-un final sunt scoasa de Rafael si de o asistenta. Continui sa plang haotic. O sa innebunesc. Nu pot sa o pierd si pe ea. Si mai ales nu din cauza lui Joshua. Reusesc sa scap din mainile lui Rafael si sar la gatul lui Joshua.

-Rhea lasa-l. Rhea! *tipa Rafael la mine*

Un doctor iese de la Raina din salon si ne priveste trist.

-Imi pare rau. Condoleante. O sa o ducem la morga. O puteti lua de acolo.*spune*

Mi-am inghitit cuvintele. Genunchii mi-au devenit  gelatina si am cazut incepand si mai tare sa tip si sa plang. Incep sa strig numele surorii mele,care m-a lasat. Din cauza unui idiot,va trebui sa ma despart de surioara mea. Ce vina avea Raina? Ce vina avea pustoaica ca s-a indragostit? Trei asistente ies din salon conducand o targa acoperita cu un cearceaf alb. Le opresc si ii iau cearceaful de pe fata. Sora mea palida zacea pe targa,fara rasuflare,fara culoare,fara vlaga. Nu. Asta nu e sora mea. Trag de ea tipandu-i numele. Rafael ma ia pe sus si ma scoate din spital,asigurand-o pe femeia de la receptie ca o sa venim sa luam cadavrul.
Ma baga in masina fortat si ma baricadeaza cu centura.

-Cu ce a gresit? De ce sora mea? De ce Raina,Rafael? Cu ce a gresit ca s-a indragostit,Rafael? De ce mi-a luat-o Dumnezeu si pe ea? *soptesc prinyre lacrimi.*

Rafael opreste in fata casei mele. Trebuie sa o sun pe mama. Deschid telefonul si un mesaj de la mama primit acum patruzeci de minute imi atrage atentia. Il deschid ai citesc in lacrimi.