Nebunia lui

|•15•|

Rafael a luat telecomanda de pe masuta de cafea dand drumul la televizor. A butonat telecomanda pana cand a gasit un film,si anume "Remember me". E un film romantic,care il descrie pe Tyler,un tanar care nu vrea sa depinda de banii tatalui sau. Acesta mai avea un frate si o sora mai mica.Fratele sau a decedat,ramanand doar cu surioara mai mica,care era extrem de talentata,insa tatal sau nu o asculta. La inceput,Tyler intra intr-o altercatie cu un politist,tatal lui Ally,o fata care studia la aceeasi universitate cu el. Initial,relatia lor a fost ca un fel de razbunare a lui Tyler,dar pe parcurs,protagonistul ajunge sa o iubeasca foarte mult pe Ally,insa se sinucide.
Recunosc ca am plans la final,in timp ce Rafael băga in el ca intr-un spital de urgente. Insensibilul! Ma ridic de pe canapea,ducandu-mi farfuria goala la bucatarie. O pun in chiuveta dand drumul la apa. Incerc sa o spal atunci cand Rafael tranteste farfuria sa peste mainile mele. Opresc robinetul,ma sterg pe maini si o iau pe urmele lui. Adica era atat de tandru,de prietenos,si acum...

Cand am ajuns eu in sufragerie,el nu mai era. Mi-am dat ochii peste cap si am intrat din nou in bucatarie.Am spalat ambele farfurii si am facut curat,dupa care am strans prin sufragerie. Am apasat pe butonul central al telefonului,vrand sa aflu cat este ora. Unu si doisprezece minute. Mi-am setat alarma la ora sase jumatate si m-am lungit pe canapea. Nu puteam adormi. Ma gandeam la comportamentul lui Rafael. Ma doare ca se comporta asa cu mine.Ma doare ca ma imbratiseaza si dupa ma indeparteaza.Ma doare pentru ca mi-am dat seama ca eu nu il mai pot indeparta de mine de acum incolo.E atata liniste in camera asta,incat nici sa plang nu am curajul,pentru a nu strica linistea. Singurele sunete care se aud sunt cele ale ploii. Afara este la fel cum este in sufletul meu. O dezordine totala. Un amalgam de sentimente. O mie de stari. Un milion de ganduri....si totusi...un singur baiat care imi provoaca asta. Imi inchid ochii lasandu-mi lacrimile sa cada. Se aud pasi,iar intr-o clipa, Rafael ma acopera cu o patura,asezandu-se pe covor langa mine. Isi ridica mana sa ma mangaie,insa si-o retrage. Banuiesc ca se uita la mine. Nu ma incumet sa imi deschid ochii. Imi sterge lacrimile.

-Nimeni nu iti merita lacrimile. Nici macar eu. Mai ales eu. Uraste-ma Rhea-Issabella Meyer. Macar tu sa ma urasti,caci eu te iubesc. *spune ridicandu-se*

Dupa cateva minute, un fulger strapunge cerul,un mic tipat iesindu-mi din gura. Imi astup gura,sperand ca Rafael nu a auzit,dar sunetul unor pasi accelerati se aud de pe scari,in urmatoarea secunda lumina aprinzandu-se. Rafael vine langa mine si ma mangaie pe spate.

-Ce ai patit Meyer? *intreaba el ingrijorat*

-Nimic. Doar m-am speriat cand a fulgerat. Poti sa mergi sa te culci inapoi. *afirm eu*

-Nici nu am dormit. Daca vrei,poti sa dormi sus,in alta camera *spune el,frecandu-si ceafa*

Nici vorba. Acum ca am aflat se simte pentru mine nu o sa renunt la el,si nici pe el nu il voi lasa sa o faca. O sa lupt pana in panzele albe pentru ce e al meu. Si afirm acum,ca LORENZZO -RAFAEL VALENTINNI este al meu.

-Nu pot sa dorm cu tine? Imi e foarte frica! *zic aruncandu-ma la el in brate*

Il simt cum inchide ochii si se abtine din rasputeri sa nu imi raspunda la imbratisare,esuand lamentabil desigur. Imi miroase parul,iar eu ma retrag rapid. Accepta si il iau de mana. Nu cred ca se astepta la asta. Urcam incet scarile. Odata ajunsi la etaj,Rafael se opreste in fata unei usi albe. Apasa clanta si oficial i-am invadat teritoriul. Ei bine,Rafael Valentinni,daca ura mea ti s-a parut enorma, iubirea mea te va obosi,caci sunt gata sa renunt la orice pentru tine,deoarece eu sunt NEBUNIA TA.

O incapere frumoasa,cu un pat imens,mobila scumpa si geamuri mari. Rafael,aprinde lumina. Totul este alb,exact ca usa. Ma pun in pat alaturi de el,iar gestul lui ma surprinde :

Va urma....

___________________________________________________

Suspans? Ma bucur. Urmatorul capitol va aparea in noaptea asta sau cel tarziu maine seara. Kisses and hugs❤❤❤❤