"-Esti un nenorocit !Sper să nu te mai văd niciodată !"
"-Da?Ok!Atunci plec!"
"-Bine!"
Jeff plecă trântind cu putere ușa în urma lui.Alice izbucnise în plâns când acesta se îndepărtă de casa ei luand-o pe o alee depărtată. Știa că nu vroia să spună acele cuvinte ,dar furia îndeamnă oamenii să faca lucruri stupide ,iar uneori spun cuvinte pe care nu au crezut vreodata că le vor spune,gânduri din adâncul sufletului care îi pot răni pe cei din jur .
Trecuseră ore de când Jeff plecase dar Alice era tot acolo ,nemișcată,îngândurată și inundata în lacrimi amare care îi părăseau ochii ei mici si albastri.
Simțea că nu mai are de ce să trăiască,simtea că,pe minut ce trece i se scurge și ultima picătură de viață. Îi era foame ,foarte foame dar nu îi pasa.Singurul lucru de care îi păsa era Jeff,dar daca a plecat... nu mai are de ce sa îi pese.
Se trezi amețită și debusolata,apoi își aminti de Jeff si incepuse iar să plângă.Se gândea,părea tristă,avea față palidă și udă de atâtea lacrimi reci.
Ora zece ... atunci se ridică si merse la baie.Isi da usor hainele jos căzând pe gresia rece.Când, intră în duș apa ii atinse pielea catifelata și îi provocă un fior pe șira spinarii si un mic geamat.
Când ieși din duș se îmbrăcă cu un hanorac gros,gri ,pantaloni de aceiasi culoare si converși negri.Ieşind pe ușă se împiedică de un buchet de trandafiri albastri,superbi ,de care era atasat un bilet cu scrisul de mână: " Îmi pare rău de ce s-a întâmplat aseara nici unul din noi nu a vrut să spună cuvintele alea ,ști bine asta.Ce ar fi sa ne mai dam o sansa...Sună-mă! Jeff"
După ce lectură rapid micul bilețel,îl luă împreună cu buchetul de trandafiri și îl aruncă la gunoi fără pic de remușcare,apoi își continuă drumul.Mergea repede,poate prea repede,trecea nepăsătoare pe lângă oameni nepăsându-i ce cred.
Mergea de ceva timp dar nu știa unde ,simțea că avea nevoie de aer curat ca să-şi limpezească gândurile.
Ajunsă in parc se oprește și se așează pe o banca încă fiind obosita de atâta drum.Era îngândurată , se gândea la Jeff
