Alice P.O.V.
Fiecare minut,fiecare secundă fără el era ca un cuțit înfipt în inimă.Nu credeam că va durea atât de tare dar m-am înşelat.Doare ,doare al naibii de mult.
Eram in parc pe o bancă veche.Vantul sufla uşor iar soarele strălucea neîncrezător.Pasarile nu scoteau nici un sunet,totul era mort si rece.Asta mă întristează şi mai mult.
Am decis să mă întorc acasa.Pe stradă nu era nimeni.Urasc să fiu singură şi uite că,karma îşi bate joc de mine.
Ajunsă acasă cu toate sentimentele și gândurile mele amestecate într-un ghiveci ,am decis să plec din Londra unde totul îmi amintea de Jeff .Mi-am făcut rapid bagajele și am plecat spre aeroport .Simțeam că inima mi se rupe în doua părți.Una vroia să rămână aici in bătrâna Anglie iar cealaltă parte vroia să meargă mai departe și să lase trecutul in urmă dar mai ales pe Jeff.O lacrimă imi căzu pe obrazul roșiatic dar am șters-o rapid.
Am decis să plec în îndepărtata America.Tot drumul a fost plictisitor deși stăteam lângă un băiat chiar drăguț și bine facut care încerca să flirteze cu mine dar nu îi dădeam prea multă atenție ,știu doar că îl cheamă Joe.Restul drumului ațipisem privind pe geam norii pufoși ca vata de zahăr.Reușeam cu greu să nu mă gândesc la Jeff,când două mâini puternice mă scuturau ușor așa că m-am trezit puțin speriată.
-Ce se întâmplă?Turbulente?Întreb încă speriată.
-Am ajuns!Spune Joe cu un zâmbet tâmp pe față.
-Oh... mersi!Spun rușinată de ce spusesem înainte.
Ieșind din avion simțeam cum vântul lovește cu putere.Niște brize reci trecand peste brațele mele slabe si palide făcându-ma să tremur.O căldură atât de plăcută și un parfum puternic îmi cuprinseră întreaga ființă.Era Joe care mă îmbrățișa punându-mi jacketa lui.Poate nu-i atât de idiot pe cat il credeam dar nu o să îi cad așa ușor in plasă.
-Ce faci idiotule?Mă răstesc la el nervoasă.
-Tremurai,mă gândeam să te ajut.Spune cu o față nevinovată.
-Mulțumesc dar nu am nevoie de ajutorul tău!Nici măcar nu te cunosc.Îi spun în timp ce îi dădeam jacheta înapoi.
-Am putea sa ne cunoaștem.Spune foarte calm.
Nu știam ce să mai spun , adică era chiar drăguț și grijuliu dar nu vroiam să mă las atât atât de ușor.Văzând că nu spun nimic și că mă îndepărtez usor de el , se apropie mai mult chiar suspect de mult și imi spune:
-Poți măcar să îmi dai numărul tău de telefon? Era foarte aproape de mine iar vocea lui mă făcea să îl iau în brațe și să nu-i mai dau drumul dar mă abtineam cu greu.
-Bbbinee.Îi spun ușor bâlbâită și intimidată de distanța aproape inexistentă dintre noi.Serios băiatul ăsta mă înnebunește dar nu o să îi cad ușor in plasă ,nu vreau să fiu iar rănită. După ce îi dau numărul se apropie și imi îmi sărută ușor obrazul.
-Scuze.Spune îroşinduse în obraji.
Am zâmbit slab și am inceput început să merg .
Am intrat în primul hotel pe care l-am văzut și am luat o cameră. Când am intrat am simțit un miros plăcut și liniștitor de levănțică.Am făcut un duș și m-am așezat pe patul plin de perne.Am început sa zambesc incontrolabil.Am adormit cu zâmbetul pe buze și imaginea lui Joe în minte.
