Alice P.O.V.
Am deschis ușor ochii, capul mă durea îngrozitor iar corpul meu avea dureri cumplite.Camera era albă ,liniștită. Nimic nu pătrundea în liniștea adâncă din salon. Eram singură ,mai singură ca niciodată.Uşa s-a deschis ușor înăuntru intrând o femeie scundă și slaba. Îmi administrase ceva și parcă ochii mei erau obligați să se închidă.
Joe P.O.V.
Sunt un idiot. Alice nu trebuia să mă vadă acolo. Fata aia nu înseamnă nimic... .Am intrat ușor în salonul ei dar dormea.Vroiam sa îi explic tot dar cred că aș agita-o mai mult.Am să astept aici până va fi externată. Totuși... cred că aș putea pleca si să profit puțin de timpul acesta în care doarme pentru ai face o surpriză.
*Dupa o săptămână*
-Puteți pleca îndată ce semnați aici.
Am semnat apoi m-am îndreptat lent spre ușa spitalului în fața căruia mă aștepta Joe cu mașina lui.Mi-a zâmbit scurt eu întorcându-i gestul. Mi-a deschis ușa gentil apoi am pornit în viteză spre casa lui.
Am ajuns într-un sfert de ora. Joe descuie ușa apartamentului și m-a poftit înăuntru,unde erau așezate petale de trandafir şi lumânări aprinse.Pe jos era așezată mâncare orientală și decorațiuni specifice.
-Sper că îți place mâncarea orientală. Îmi spune Joe cu un ton entuziast.
Ne-am așezat și am început să mâncăm. Joe părea agitat și emoționat. După 10 minute de tăcere Joe scoate 4 cuvinte care mă șochează.
-Vrei să ne căsătorim?
Eram surprinsă ,extrem de surprinsă .De ce acum ? Nu ne cunoastem atât de bine...
-Da.Gura mi-o ia înainte.
Joe îmi pune un inel superb cu o piatra lucitoare care se potrivește perfect cu mâna mea micuță și catifelată. Nu pot să cred că am acceptat nu sunt sigură de sentimentele mele pentru el. Mi-e frică, sper să nu fi facut o greșeală.
Dupa ce am terminat de mâncat ne-am uitat la un tipic film romantic adormind unul in brațele celuilalt. Totuși poate relația mea cu Joe va deveni una mai puternica odata cu timpul.
M-am trezit buimăcită de niște zgomote puternice provenite din stradă. M-am uitat pe geam si am observat că se facuse dimineață. Soarele strălucea enervant de tare iar strada era in construcții. Am luat micul dejun singură căci Joe încă dormea iar încercările mele de al trezii au cam eșuat. M-am schimbat și am stabilit la telefon să mă întâlnesc peste jumatate de oră cu cei din organizație. Am pornit pentru că era un drum destul de lung până la locul stabilit.
Pe stradă erau oameni fericiți și mai puțin fericiți se observa asta de pe fețele lor. Eu nici măcar nu știam dacă eram tristă sau veselă... decizia în privința lui Joe mă pune pe gânduri. Mă bucuram pentru că Joe e o persoana buna care s-a decis să rămână lângă mine. Pe de alta parte mă îngrijorează că , poate,nu am facut o decizie bună in privința cererii lui în căsătorie. Fără să îmi dau seama am ajuns la locul stabilit cu o întârziere de câteva minute.
-Ai întârziat.
-Scuze, ok? M-am împotmolit în gânduri. Ce ai pentru mine?
-Trebuie să livrezi astea. Îmi aruncase doua sticlute cu o substanta translucidă.
-Și adresa?
-Strada Winston numărul 74 A.
-Am și plecat. Dar parcă trebuia să îl întâlnesc pe Jeff...
-Ai răbdare o să se întâmple si asta. Acum i-a masina parcată pe strada de viz-a-vi și pleacă .
Eram surprinsă că mă lasă să conduc o mașină totuși... sunt noua aici. M-am suit în mașină şi am pornit ușor apoi accelerând treptat. Adresa era destul de departe chiar și cu mașina. Cam la jumatatea drumului erau o grămadă de mașini de poliție parcate ca într-un blocaj.M-am panicat . Puteau să mă oprească și să intru la închisoare pe viata .
Am oprit ușor la insistențele polițiștilor. Inima îmi bătea la maxim și eram pregătită de orice.
-Ne pare rau doamnă dar trebuie să o luați pe alt drum. Acesta este închis din motive de securitate.
-Dar trebuie să ajung repede.
-Unde? Păreți cam agitata.
-Mhm... trebuie să ajung acasă. Mama mea e bolnavă și trebuie sa îi duc medicamentele. Va rog lăsați-mă să trec.
-Băieți, faceți loc doamnei.
Mi-au eliberat puțin loc prin care să pot trece cu mașina. Mi-am continuat drumul, ajungand la destinație. Am ajuns într-un cartier modest . Am bătut la ușa unei case relativ mare . Mi-a deschis o femeie cu bentiță in par si şorț.
-Am venit să livrez...
-A da. Sunt pentru mine.
Mi-a dat bani cash si m-am suit în mașină luând-o pe alt drum pentru a evita polițiștii.
Am ajuns înapoi unde i-am dat banii lui Victor nu stiu cum îl cheamă.
-Eu nu primesc nimic?
-Poți să păstrezi masina.
-Bine,Victor. Acum spunem ce facem noi în organizația asta mai exact...?
-În primul rând "organizația asta" se numește T.L.M . Și ne ocupăm cu droguri și crime.
Am plecat fără să mai zic nimic. M-am urcat în noua mea mașină și am pornit spre casă. Am intrat sfios înăuntru sperând să nu îl trezesc pe Joe. Dar ... surpriză. Era în bucătărie luându-şi micul dejun.
-Unde ai fost? Mă întreabă Joe cu o voce calmă.
-Am avut treabă ... cât tu ai dormit.
-Ce zici de o ieșire în oraș deseară? M-au invitat niște prieteni și nu vreau să mă duc fără parteneră.
-Sigur. La ce oră? Am nevoie de timp să mă pregătesc.
- Păi ... la 19:30.
-Bun plec să mă pregătesc. Termin de spus, îl sărut pe obraz și plec în camera mea să mă pregătesc.
Mi-am făcut un duș apoi mi-am ondulat puțin vârfurile. M-am machiat simplu,nu foarte strident si nici prea invizibil... decent. Mi-am ales o rochie roșie până la genunchi fără bretele și niște tocuri înalte care se potriveau perfect cu rochia.
Era aproape ora plecării așa că am ieșit din cameră. Coborând scările l-am observat pe Joe stând si privindu-ma uimit. Avea un sacou închis la culoare, pantaloni negri, cămașă albă și papion roșu care să se potrivească cu rochia mea.
Am ajuns la petrecere unde sunetul muzicii se auzea de afara. Am intrat înăuntru unde era fum de țigară si oameni deja doborâți de puterea alcoolului.
I-am întâlnit pe prietenii lui Joe printre care se afla o fata destul de drăguță dar care avea un iz de prefăcută. Am observat că îl sorbea din priviri pe Joe așa că l-am luat de gât și l-am sărutat pasional. Joe e al meu .
God. Nu pot sa cred că... am ajuns la 400 citiri 50 voturi si 16 comentarii. Plus că povestea e pe locul #32 in proză scurtă. O.o nu pot să cred ce se întâmplă =)) Dar... uite aici un capitol mai lung de mulțumire pentru tot :3
