Alice P.O.V
Era dimineață când Emily primise un mesaj iar telefonul de pe noptiera alba vibrase.Emily parea panicată după citirea mesajului,de parcă se întâmplase ceva rău.Lăsă telefonul pe noptieră si pleca spre baie.Când închise ușa mi-am ridicat mâna,ușor tremurând și am luat telefonul.L-am deschis și am intrat la mesaje.Mesajul era de la un număr nememorat în telefon.
"Hey.Știi tu trebuie să..." lectura îmi e rapid întreruptă de o mână umedă și rece.
-Ce crezi că faci cu telefonul meu? Nu stiam ce să îi răspund așa ca doar mă uitam la unghiile picioarelor mele vopsite intr-un roz aprins.
-Vorbește! Îmi ordonă Emily și parcă inima mea înghețate la vorbele ei.
-Păreai îngrijorată după ce ai citit mesajul și vroiam să stiu de ce.Spun rușinată de fapta mea.
-Trebuie sa plec Alice.Trebuie să mă întorc in Scoția.Cuvintele ei mă surprindeau pe minut ce ieșeau din gura ei de un roz deschis.
Se duse la baie și scoase un geamantan negru.Deschise dulapul apoi trânti toate hainele ei acolo. Închise fermoarul și ieși trântind ușa în urma ei.Fără să spună ceva plecase.O liniște apăsătoare se lasă în urma ei și fără să îmi dau seama o lacrimă zglobie alunecă din ochii mei albaștrii.Eram iar singură.Telefonul vibra pe noptiera patului. Mă îndrept spre el și îl ridic cu grijă.
-Alo!?O voce familiară se auzi din difuzorul telefonului meu .
-Da...?
-Sunt eu Joe.Ce zici de o ieșire în parc?
-Bine.Gura mea răspunde înainte să mai pot gândi ceva.
-Te iau la opt. Dupa ultimele cuvinte închide iar eu rămân îngândurată câteva minute în care mă gândesc la Emily și la plecarea ei.
Am început să mă îmbrac.Nu vroiam să mă îmbrac cu ceva sofisticat,ceva simplu și comod era mai potrivit pentru mine.Am luat un tricou larg și alb care imi lăsa dezgolit un umăr.Am luat niște blugi albaștrii rupți și niște teniși albi.Mi-am pus puțin luciu de buze ,puțin fond de ten si rimel.
M-am uitat la ceas era deja trecut de ora 7.Mai aveam destul de așteptat deci m-am decis să cobor din cameră.Am ieșit afară și mi-am dat seama că nu imi luasem telefonul, dar nu aveam de gând să mă întorc după el.In fața hotelului erau,bineînțeles,grupul ăla de tineri.Am încercat să trec pe lângă ei cat pot de discret și să nu am o nouă ceartă cu acel tip.
-Bună prințeso.Unde crezi că mergi așa îmbrăcată?Toate speranțele mele de a nu fi văzută sau spulberat când acesta rostise cuvintele alea nenorocite.Nu aveam de gând să îi dau satisfacția de a raspunde.
-Acum te crezi mai bună decât noi toți și nu o să răspunzi?Nu m-am mai putut abține și am izbucnit părându-mi rău în următoarea secundă.
-Da ,mă cred mai bună decât o gașca de bețivi.
-Noi nu suntem bețivi.Protestează cu toții în cor .
-Atunci cum se numește un grup de minori care stau toată noaptea în fața unui hotel și beau votcă?
Cu ultima replică am plecat,nu aveam starea potrivită să mă cert cu ei.În dreapta mea încetini o mașină neagră decapotabilă și în ea puteam distinge o siluetă masculină.
-Unde crezi că mergi?Mă uit mai atent și observ că acea siluetă masculină era Joe.
-Te căutam.Spun forțând un zâmbet.
-Hai urcă în mașină.Nu am mai spus nimic și am urcat pe scaunul din dreapta al mașinii.
După vreo 10 minute am ajuns într-un parc din centrul orașului. Am intrat în parc iar Joe mă ține foarte apăsat de umeri făcându-mă să scâncesc.În depărtare se vedea ceva...nu puteam distinge ce dar, apropiindu-ne am observat că era...
