Scapa cu viață

Capitolul 8

Din perspectiva Lisei

Draga jurnalule,

     Sunt indragostita pana peste cap de Aiden. Nu mi-as fi putut imagina vreodata ca o sa ma indragostesc de o persoana ca el. Il credeam egocentric, egoist, superficial, dar nu este asa deloc. Mi-a demonstrat-o si nu pot sa cred cat m-am inselat in privinta lui. Nu ar trebuii sa judec cartea dupa coperta. Cand de fapt el este un suflet neinteles, zbatanduse intr-o lume care nu e deschisa la nou. Asta pentru ca ne este frica de diferit si asta ne face niste prosti. Suntem atat de absorbiti de vietile si problemele pe care le cream ca uitam sa mai fim umani. Dar el m-a ajutat. Imi face bine prezenta lui si cu ajotorul lui ma descopar pe zi ce trece mai mult. Cand sunt cu el ma simt libera ca pasarea cerului si simt ca pot fi eu. M-a readus la viata intr-un moment cand ma credem pierduta si doborata de probleme.

     Inchid filele jurnalului si ma pregatesc sa ies la o plimbare. Trag pe mine o pereche de jeansi, un tricou si finisez tinuta cu o palarie. Parasesc casa, pasind intr-un amalgam de caldura si lumina. Soarele este sus pe cer, iar vantul adie usor. Ma plimb pe stradutele pietruite bine cunoscute mie si admir acoperisurile caselor de un rosu caramiziu. Ma asez pe o banca si imi verific mesajele. O umbra  blocheaza razele soarelui sa-mi atinga fata.

     — Poti sa te dai din fata mea te rog, spun eu neredicand ochii din telefon.

     — As putea, dar prefer sa stau in fata ta si sa te privesc toata ziua.

     — Aiden?

     — Asteptai cumva pe altcineva scumpo?

     — Nu fi prostut, spun eu ridicandu-ma ca sa-l pot saruta.

     De fiecare data cand o fac ametesc din ce in ce mai tare, e o pasiune de nedescris intre noi. Buzele lui sunt atat de dulci, nu m-as putea satura niciodata de gustul lor. Se rupe din sarut si imi sopteste in ureche.

     — Te vreau.

     — Ma poti avea daca ma prinzi, ii spun si incep sa alerg dupa ce ii dau un ultim sarut.
    

     Alerg, iar el ma urmareste aflandu-se la o mica distanta fata de mine. Ma ajunge si imi prinde mana, aruncandu-se in iarba verde si grasa tragandu-ma dupa el. Ii aterizez in brate. As putea sta asa cu orele. Dar el e decis sa ma sufoace cu sarutri lungi.

     — Si eu te vreau, ii spun.

     — Si tocmai acum recunosti? De ce a trebuit sa dureze ani pana sa ne aflam in ipostaza asta?

     — Pentru ca nu ai reusit sa ma aduci langa tine in timp util.

     — Ma lasi. Erai topita dupa mine din clipa in care m-ai vazut.

     — De unde stii tu asta?

     — Pentru ca mi s-a intamplat acelasi lucru.

     — Parintii mei nu-s acasa, asa ca avem toata casa pentru noi, asa ca ridicate si sa mergem.

     Am luat-o la pas spre casa mea, el nelasandu-mi mana sa plece dintr-a lui. Ajungem in fata usii, o descui, iar el ma impinge inauntru.

     Sper sa va placa capitolul acesta. Nu ezitati sa-mi spuneti ce parere aveti de carte pana acum.

La media este Lisa.