Scapa cu viață

Capitolul 13

Ziua 1 de cautari

     Am stat putin sa ma gandesc de unde sa incep cautarile. Si deodata m-a lovit. Normal. Trebuie sa caut acolo unde a inceput totul. M-am grabit sa ajung la strada pe care se bateau cei 2. Odata ajuns acolo am inceput sa caut vreun semn, ceva ce ar fi putut sa-mi spuna orice despre el, dar nu am gasit nimic. Asa ca am pornit in directia in care a luat-o el in aceea zi si am mers cam o ora, dar negasind nimic. M-am intors acasa deznadejduit. Nu stiu ce a fost in capul sa plec sa caut un om despre care nu stiu nimic. Asta nu va merge. Am iesit sa iau cina, dupa care m-am dus direct la culcare.

Ziua 2 de cautari

      A doua zi de cautari am petrecut-o prin jurul tunului Eiffel. Ma asteptam sa-l vad pe acolo, dar nu s-a intamplat asta. Zona era plina de oameni, asa ca chiar daca s-ar fi aflat acolo, probabil ca tot l-as fi ratat. Mi-am spus ca asta e o nebunie. Sa caut o singura persoana intr-un oras asa de mare ca si Parisul, mai ales ca este vorba despre o persoana despre care nu stiu nimic. Am luat-o la pas spre casa, resemnat si cu gandul sa renunt la cautari. Ridicand ochii din telefon l-am vazut, era chiar el, lund-o la dreapta la o cotitura de strada. Nemaistand pe ganduri am luata la fuga dupa el, prinzundu-l din urma, l-am intors cu fata spre mine.

     — Ce inseamna asta, replica el.

     — Nu-ti aduci aminte de mine?

     — Nu, de ce? Ar trebuii?

     — Aaa... Da! Ne-am intalnit acum cateva zile, aveai o divergenta cu un tip.

     — Despre ce vorbesti, spuse el, dar inseninandu-se la fata un moment mai tarziu.

     — Eric! Ce mama dracului ai mai facut acum?
Spuse el parand nervos.

     — Scuze, despre ce vorbesti?
Ma aud spunand.

     — Vino cu mine!

     Asta a fost singurul lucru pe care il spuse inainte sa ma traga dupa el,circa 50 de metrii pana la o casa cu ferestre mari si o usa de un albastru marin. Deschise usa si o lua inainse spre living, facandu-mi semn sa il urmez.

     — Eric! Eric! Unde mama naibii esti?

     — Nu mai urla se auzi o voce, in timp ce posesorul acesteia cobora scarile.

     — Ce s-a mai intamplat?

     — Asta tu sa-mi spui!

     — Nu stiu despre ce vorbesti.

     — Iar te iei la bataia cu toti tampitii din Paris?

     — In primul rand, nu ma iau la bataie cu nimeni fara motiv, in al doilea, am avut o datorie pe care nu am restituito la timp, dar de care m-am ocupat pana la urma si in al treilea de unde stii tu de asta, spuse in momentul in care ochii ii cazura pe mine.

    — Ooh, deci asa ai aflat. Ce cauti aici, spuse clar si raspicat in directia mea.

    — Cine este el mai exact? Vreo alta cucerire de a ta? Spuse celalat baiat, care din cate mi-am dat seama era fratele sau geaman. Asa se explica faptul ca nu stia cine sunt.

    — Ce? Nu spune prostii, ii raspunse fratele sau.

    — Atunci?

    — Nu stiu cine e?

    — Cum sa nu stii cine e, mie mi se pare ca il cunosti.

    — Ei bine da, dar nu stiu cum il chiama, a intervenit cand a vazut ca ma bat cu tipul ala.

    — Si atunci de ce te cauta?

    — Habar n-am.

    — Sunt Aiden, rup eu tacerea.
Cei doi se uita la mine nedumeriti.

    — Si ce vrei de la noi, spun in cor.

    — Sa vorbesc cu tine, spun indreptandu-mi degetul spre Eric.

     Asta a fost si cu capitolul acesta, scuze ca n-am mai postat de mult am avut probleme cu contul, dar am revenit. Sper sa va placa capitolul acesta si nu uita-ti sa-mi lasati parerile in comentarii.

P.S. La media este Simon.