Scapa cu viață

Capitolul 5

     Ziua trecu repede, iar Steve a venit sa ma ia de la scoala. In drum spre casa m-am gandit la ce s-a intamplat intre Aiden si Lisa. Se vedea clar ca exista o legatura intre ei, oricat de mult ar fi incercat Lisa sa ascunda faptul asta. Mai rau era faptul ca Aiden patrunse deja in mintea mea. Ce o sa ma fac oare?

Din perspectiva Lisei

     Ce dobitoc! Ei bine, o fi el un dobitoc, dar acum nu mai pot sa mi-l scot din minte. M-am aptinut atatia ani sa imi reprim sentimentele, dar acum nu mai pot si dau navala. Sunt ca si un vulcan pe cale sa erupa, nu ma mai pot ascunde, cred ca a venit timpul sa-mi acord o sansa la fericire. Nu pot lasa trecutul sa-mi dicteze cum sa-mi traiesc viata. Cum sa iubesc, sau cum sa sufar. Recunosc ca am facut o greseala candva de mult, mi-o asum si acum a venit timpul sa trec peste. Totusi nu am sa ma arunc ca o nebuna cu capul inainte, am sa il testez, pentru ca nimeni no o poate face sa sufere pe Lisa Young. Nu voi permite niciunui baiat sa se joace cu mine, mai ales atunci cand eu sunt experta la asta. Intunericul se disipa usor usor, o data cu aparitia primelor raze de lumina. Imi verific telefonul si observ ca este ora 7. Il arunc undeva langa mine, ma intorc pe burta si imi trantesc perna peste cap. Super, ne reintoarcem la programul normal.
Cobor jos din pat, merg la baie ca sa imi pun la punct toaleta si ma intorc sa trag niste haine pe mine. Ai mei sunt deja plecati la munca asa ca nu ma mai obosesc sa trec pe la micul dejun. O iau la pas timp de 5 minute si imi fac aparitia in campus. Astept ca Emma sa ajunga. Simt 2 maini ce ma cuprind de la spate.

     —  Neata scumpo.

     — Evans, normal. Neata, dar nu sunt scumpa ta.

     — Nu inca.

     — Ce te face sa crezi ca asi vrea sa fiu cu tine?

     — Asta!

     Se apleca spre mine, privindu-ma in ochi diminuand din ce in ce mai mult spatiul dintre noi.

     — Ce se intampla aici?

     — Oooh, buna ochi albastri. Tu ce crezi ca se intampla? Ne scuzi, avem ceva de terminat.

     — Okay, sa terminam si cu asta.

     Replica mea o lasa masca pe Emma.
Ma apropii usor de el si ii soptesc la ureche:

     — Ai vrea tu. Mult noroc data viitoare.

     Dau sa plec, iar el ma prinde de mana si ma intoarce cu fata la el.

     — Nu te juca cu mine scumpo, risti sa te arzi.

     — M-am mai ars si cu alte ocazii, deci sunt obisnuita. Si in plus, nu inteleg cum de ai pus ochii fix pe mine, cand sunt atatea disperate dupa tine, spun eu aratnd cu degetul spre 2 fete care treceau pe langa noi.

     — Pentru ca tu esti singura care mi-a rezistat.

     — Ar trebuii sa ma consider speciala.

     — Foarte. Si nu iti face griji, pana la urma vei fi a mea.

     — Asta daca nu o sa fii tu al meu.

     — Imi place cum gandesti.

     Dupa ce termina asta de spus, i-am intors spatele si am plecat. Planul meu functioneaza. Capcana este intinsa. Daca va stii sa joace cum trebuie, am putea sfarsii impreuna.

     Asta e si capitolul 5, sper sa va placa si sa-mi lasati parerile in comentarii.

La media este Emma.