Idee de la Nmjklp_09 ❤️❤️❤️
Ideea: "Baekhyun are nevoie disperata de bani. Asa ca merge sa lucreze pentru Chanyeol. Mai exact e angajat pentru a face curat, a servi masa, a se ingriji de toata casa. Chanyeol are obiceiul sa flirteze cu el, dar fara nimic serios in minte. Asta crede el, pana in ziua in care Baek il anunta ca pleaca, pentru ca si-a gasit un loc de munca pentru ce era el pregatit. Design vestimentar.
Loc: Vila lui Chan"
—Ce sa fac ? Gandeste Chanyeol gandeste!
Spuse Chanyeol invartindu-se prin camera. Stiu! Ii voi spune ca ma voi supara. Aish! Si ce ii va pasa lui de asta ? Ce sa fac ?
—Domnule Park, Baekhyun va asteapta in birou.
—Vin imediat.
Isi aranja camasa, apoi se indrepta spre biroul sau personal din casa, cautandu-l cu privirea pe brunetul ce tocmai ii spuse ca isi da demisia. El se uita la o poza din vitrina.
—Baekhyun, te rog sa iei loc .
—Oh, bine .
Spuse el cu glasul slab.
—Spune-mi te rog. Explica-mi .
—Pai v-am spus deja. Mi-am gasit un loc de munca la care visam de ceva vreme.
—Design vestimentar hah?
—Mm.
—Vrei sa ma parasesti?
—Poftim? Rase el amuzat. O spuneti de parca suntem casatoriti sa va cer divortul.
—Stiu, e imposibil sa vrei sa divortezi de cineva ca mine.
—De cineva asa modest ca dumneavoastra?
Rase el.
—Acum spune-mi, cu adevarat iti doresti sa pleci de aici?
Intreba Chanyeol privindu-l trist.
—Nu... m-am acomodat aici. Insa chiar imi doresc sa profesez in meseria la care visez . Ce ati face in locul meu ?
—Pai ... nu te pot obliga, insa daca as fi in locul tau ...
Spuse Chanyeol apoi tacu.
—Ce ati face ? De ce v-ati oprit ?
—Defapt... as fi egoist sa spun asta .
—Va rog, sunt confuz si nu stiu ce sa fac...
—Daca am face schimb de locuri, cu sentimentele pe care , ca un fraier, realizez abea la final ca le am, nu ti-as da drumul. Egoist nu? Oare... daca ti-as spune acum tie, Baekhyun, ca imi doresc sa ramai cu mine aici, ai ramane?
—De ce vorbesti astfel?
Se mira Baekhyun.
—Foarte ciudat nu? Tu ai crezut in vorbele mele atunci cand iti faceam complimente? Ori cand fliirtam cu tine?
Rase el timid .
—Haha, bineinteles ca nu. Am inteles jocul dumneavoastra stati calm.
—Joc?
—Da. Stiam ca va dati la mine doar pentru a destinde atmosfera. Am fost foarte incordat cat am lucrat aici,dar multumita dumneavostra ma simt mai bine .
—Chiar asa? Ah, tu asta credeai.
—Nu e asa?
Deveni serios Baekhyun.
—Defapt asta a fost scopul meu. Sau ..asta am crezut si eu , la fel ca tine.
—Cum adica?
—Cand am aflat ca pleci... m-am intristat.
—Serios?
—Mm.
—Oh, ce este de facut ? Si eu m-am atasat de dumneavoastra.
—Nu intelegi...am inceput sa cred ca am sentimente pentru tine Baekhyun...
—Domnule Park...
—Baekhyun, spune-mi acum. Tu simti ceva pentru mine sau obrajii tai rosii sunt doar o iluzie ?
—Aham, cred ca este mai bine sa plec.
—Stai... asta inseamna ca este adevarat? Tu.. tu simti la fel?
Zambii Chanyeol .
—Acum chiar plec .
Spuse ridicandu-se incercand sa iasa din birou.
—Stai! Cum iti voi uita chipul? Cum voi dormii asta seara ?
Intreba el privindu-l adanc in ochi avand pieptul lipit de al sau.
—Asta ma intreb in fiecare noapte,dar a trebuit sa suport.
—Chiar asa? Te-ai gandit la mine ?
—Nu doar la dumneavoatra.
—Adica? Mai este cineva in viata ta?
—M-am gandit la viitor. Nu am vrut ca totul sa fie o iluzie . Nu am vrut sa cred ca aveti sentimente pentru mine . Acum visez din nou. Sunt constient de asta, insa nu inteleg de ce nu ma pot trezii. Am ... am murit?
Intreba el incepand sa planga .
—Baekhyun nu spune asta . Asta este realitatea. Si iti voi demonstra.
Spuse el sarutandu-l prin surprindere.
—Sunteti sigur ca nu visez ?
—Cu siguranta!
—Jobul meu...
—Voi accepta sa pleci de aici. Te voi lasa liber, cu o conditie.
—Care ?
—Sa fim impreuna ! Sa ne vizitam des, nu as rezista fara sa iti vad chipul .
—Sunt doua conditii.
Rase el.
—Astept raspunsul tau.
—Suna foarte bine !
Spuse Baekhyun zambind larg.
—Atunci , asa ramane . Yaa! Daca se leaga cineva de tine ori iti face avansuri spune-mi pentru ca voi avea grija de el .
Spuse el serios.
—Bine .
Zambii tragandu-l intr-un sarut apasat.
Sfarsit .
