Baekhyun este un simplu vanzator la o cafenea din centru Seulului. Desi slujba lui este una simpla si adesea intalnita, este foarte fericit ca poate impartii cu alti oameni dragostea lui pentru mirosul aromat al cafelei servita dimineata cu un fursec.
Zilnic, in micuta lui cafenea prepara ceai, cafea, espresso si alte derivate ce ii bine dispun ziua.
Vremea era frumoasa, cafeneaua era plina de oameni ce isi sorbeau cu drag cafelele, incalzindu-si mainile pe canile personalizate de Baekhyun special pentru clientii sai. La a treia comanda a fiecarui client, Baekhyun oferea un cupon pentru o cutie de fursecuri gratuite. Se apropie de geam zambind dulce cand vede fulgii de nea cazand lin ca in povesti. Se apropie de tejghea aranjandu-si lucrurile pentru a prepara pentru sine o cafea cu lapte.
—O cafea neagra te rog.
Baekhyun si-a ridicat privirea spre persoana a carei voce stridenta apartinea, pentru a intalnii cei mai frumosi ochi pe care ii vazuse vreodata. Ochii barbatului din fata lui aratau ca si cafeaua cu lapte servita dimineata in fata semineului. Baekhyun iubea asta cu tot sufletul. Avea un colt al gurii ridicat subtil cand a observat ca Baekhyun a ramas captivat de fata lui frumoasa.
—Ah, imediat!
Spuse el.
—E prima data cand vin aici. Un prieten mi-a recomandat cafeneaua asta spunand ca aici se vinde cea mai buna cafea din oras.
Spuse el barbatul asezandu-se pe un scaun in fata tejghelei.
—Ma bucur sa aud ca munca mea este apreciata.
Zambii Baekhyun.
—Esti singur aici?
Intreaba barbatul brunet analizandu-l pe Baekhyun in timp ce prepara bautura fierbinte.
—Astazi da. Se pare ca toti angajatii mei fac pregatiri pentru Craciun deja.
—Deja? Mai este o luna pana la Craciun.
—Cafeaua dumneavoastra.
Spuse el politicos.
—Multumesc. Apropo, sunt Chanyeol. Imi poti spune pe nume, sigur esti mai tanar decat mine.
Spuse el gustand din cafeaua sa.
—Sunt Baekhyun. Ei bine? Este buna?
Intreba el cu speranta.
—Mmm...
Chanyeol se stramba putin parand ca are un gust neplacut in gura.
—Amara, tare si fierbinte.
Baekhyun privii spre clientul sau fiind gata sa se scuze pentru ca nu a realizat o bautura pe asteptarile lui.
—Este perfecta.
Afirma Chanyeol zambind, apoi lasa plata comenzii pe tejghea.
—Serios?
—Da. Nu am mai baut de mult timp o cafea asa buna. Pai la revedere Baekhyun.
Zambii el, luandu-si servieta apoi iese din cafenea lasandu-l pe Baekhyun pe ganduri.
Arata normal, vorbea normal, se comporta normal dar era ceva diferit. Baekhyun a vazut ceva diferit in aceasta persoana si a ramas placut surprins.
Pe vreme ce zilele treceau, Chanyeol isi facea drum in fiecare dimineata sa cumpere cafea din micuta cafenea. Mai erau doua saptamani iar Craciunul era aproape. Fiind al doilea an de cand Baekhyun si-a deschis cafeneaua, a decis ca este sezonul perfect pentru a face ceva frumos pentru altii. A desenat postere, le-a imprimat si a reusit sa angajeze pe cineva care sa le imparta persoanelor ce treceau prin fata cafenelei.
—Buna Baekhyun.
Spuse Chanyeol asezandu-se la locul sau obijnuit langa tejghea privindu-l pe Baekhyun preparandu-i deja cafeaua.
—Cafea neagra imediat.
Zambii el.
—Am primit un pliant afara, insa nu am apucat sa citesc. Ce se intampla?
Intreaba analizand afisul din mana sa.
—Ah, am decis sa organizez niste activitati caritabile. M-am gandit ca oricine are acasa cateva lucruri precum haine, incaltaminte, jucarii nefolositoare pe care le pot dona unei case de copii. Sau dulciuri, fructe.
Am facut de curand curatenie in debaraua din spate pentru a depozita lucrurile stranse.
Spuse el dandu-i cafeaua lui Chanyeol.
—Uau, chiar faci asta?
—Mm, cred ca este frumos sa facem Craciunul celor care nu au posibilitati putin mai dragut.
—Ce frumos.
Spuse Chanyeol privindu-l atent.
Pentru prima data de cand se cunosc, Baekhyun simte ca roseste datorita privirii atente asupra lui.
—Aa..daca vrei sa aduci niste lucruri ma gasesti aici. Daca...daca vrei.
Spuse el balbaindu-se, privind spre mainile sale ce tremurau pe cana de cafea.
—Mi-ar face placere. Voi aduce cateva lucruri. Ah, daca nu te gasesc aici?
Intreaba el.
—Atunci cred ca poti lasa unui angajat.
—Mmm nu am incredere in ei. As vrea sa ti le las tie personal.
Spuse Chanyeol incercand sa nu para prea evident. Nu e ca si cum angajatii oricum ar avea acces la toate lucrurile stranse intrucat sunt in debaraua magazinului..
—A..eu sunt aici pana la ora 20:30.
Spuse el incercand sa gaseasca o cale de mijloc.
—Bine atunci trebuie sa imi dai numarul tau de telefon sa te pot suna cand o sa vin maine, pentru ca astazi e posibil sa am de lucru peste program.
—Oh...ok.
Spuse Baekhyun fericit ca a gasit o solutie, insa in timp ce Chanyeol isi trecea numarul de telefon in agenda lui Baekhyun, acesta a realizat ca Chanyeol,baiatul dragut pe care il simpatiza putin prea mult, tocmai i-a dat numarul sau de telefon! Din nou in acea zi, obrajii lui Baekhyun parca au luat foc. Scufundat in ganduri, nu realizeaza ca Chanyeol il priveste atent de cateva clipe bune.
—Baekhyun deja ma tem. Esti bine?
Chicoteste el.
Cel mai dragut chicotit pe care Baekhyun l-a auzit. Ochii sai privesc involuntar adanc in ochii lui Chanyeol, fara sa spuna ceva. Doar privea pierdut.
—Baekhyun?
Intreba Chanyeol trecandu-si mana prin fata lui.
—Oh vai de mine!
Striga el cand simte cafeaua fierbinte care cade pe incheietura mainii sale drepte.
—Esti bine?
Intreaba Chanyeol aplecandu-se peste tejghea pentru a privii spre rana prietenului sau.
—Da. Sunt bine.
Spuse tinandu-si mana sub jetul de apa care l-a ajutat sa uite putin de durere insa imediat ce a oprit apa, durerea s-a intensificat. Se agita incercand sa sufle cat sa raceasca zona insa in zadar. Chanyeol trece in zona in care se afla baiatul ajutandu-l sa caute trusa medicala.
—Nu este nimeni aici cu tine?
Intreaba Chanyeol uitandu-se in jur.
—Au liber astazi. Sunt bine serios.
Spuse insa suspinele si margele ce i s-au format cada sa cada pe obraji il tradeaza.
—Ai iaurt pe aici?
—Doar lapte. Acolo.
Spuse aratand spre un frigider mic.
Era prima data cand i s-a intamplat sa se arda. Mereu este atent si lucreaza cu grija. Ce s-a intamplat astazi?
—Ok, intinde mana. Lasa-ma sa vad.
Baekhyun accepta.
In cateva minute, incheietura ii era bandajata cu un tifon subtire. Ok, Chanyeol nu este nici medic nici asistent medical. Asta e tot ce a stiut sa faca.
—Cum este acum?
—Cred ca a ajutat putin laptele. E mai bine. Multumesc.
Spuse zambind dulce.
—Pentru nimic. Eu trebuie sa plec, dar ne vedem maine.
—Bine.
