Chanyeol este soferul personalul a lui Baekhyun. Merg impreuna spre locul unde urma sa se tine logodna lui Baekhyun cu iubita sa, insa pe drum intampina un accident, astfel sunt nevoiti sa ramana in trafic cateva minute sau chiar ore. Chanyeol este indragostit de Baekhyun, insa este foarte timid deoarece diferente dintre situatiile lor materiale financiare sunt foarte diferite. Chanyeol crede ca era momentul sa isi marturiseasca sentimentele pentru Baekhyun daca tot vor sta in trafic cateva ore bune. Loc: Masina lui Bekhyun.
—Oh, voi intarzia foarte mult. De data asta nu mai scap teafar. Se vaita Baekhyun privindu-si ceasul. —Voi fi acolo pentru tine, sa te sustin. Spuse Chanyeol imbujorandu-se cand blondul din dreapta lui il privii in ochi. —Chiar asa? Mereu m-ai aparat. Zambii el. —Mm. —Aici scrie ca va dura in jur de trei ore, asa ca draga Chanyeol sa discutam despre ceva interesant pentru ca simt cum ma fura somnul. Rase el. —Interesant? Pai ... sa vorbim despre logodna ta . —Te rog nu imi amintii de asta. —Cum asa? Credeam ca esti entuziasmat. —Suntem prieteni nu? Intreba Baekhyun ironic. —Mm, suntem. —Atunci iti pot marturisii ca , tata ma obliga sa ma casatoresc. —Poftim? —Credeam ca deja stie toata lumea despre asta. Cum de nu ai aflat si tu ? —Cred ca am fost prea suparat sa mai ascult ceva legat de asta. —Cum..? Intreba el uimit. —Ahh nimic, nimic. —Chanyeol te rog sa imi explici acum ca ai inceput . De ce erai suparat? —Niste probleme personale..
—Mereu imi spui ce te preocupa, acum ce s-a schimbat? Te cunosc de cand eram mici . —Acum ...nu mai am aceleasi sentimente ca inainte . —Te rog.. Spuse el punandu-si mana peste a soferului sau, ce ii era camarad inca din copilarie. —Baekhyun , nu te logodii! Spuse el curajos. —Tatalui meu nu i-ar placea sa auda asta . Nu ma pot impotrivii. —Daca tu .. daca tu te logodesti eu a cui raman? Nu am pe nimeni infara de tine. —Cum nu? Parintii tai, ai mei, ei toti te iubesc . Si eu . Eu nu voi pleca de langa tine . —Odata casatorit ma vei uita . Nu vei mai venii dimineata sa mancam impreuna, nu vei mai venii sa iesim dupa amiaza cu barca, nu ma vei mai ruga sa dorm seara cu tine... toate se vor duce . —Chanyeol... starea ta se zilele astea se datoreaza acestui fapt? Tu chiar crezi asta ? —Mm, cred . —Mereu vei ramane in sufletul meu stii nu? Orice s-ar intampla! Vei fi cel mai bun prieten al meu mereu. —Nu asta vreau Baekhyun ! Spuse el simtind ca nu mai rezista . —Cum? Cum adica ?
Se mira Baekhyun intristandu-se. —Nu vreau sa iti fiu prieten. Vreau ... dar ce conteaza ce vreau eu ? Asta nu va schimba nimic . Spuse el punandu-si mainile pe volan inaintand cativa metrii cand se auzii clansonand in spatele sau . Tragicul era mult prea aglomerat in ziua aceea,datorita accidentului ce ii era in fata . —Chanyeol de ce te comporti asa ? Spune-mi ! —Te plac Baekhyun ! Si nu ca pe un prieten! Insa nu as vrea sa iti spun acum cat de gelos sunt cand o aduci acasa ! Asta e asa stupid! —De ce..nu mi-ai spus asta pana acum? De ce ai tinut totul ascuns? —Fii serios... nu pot fii curajos precum tine. In plus, spune-mi Baekhyun . Cum ai putea avea sentimente pentru cineva ca mine ? Nu avem aceeasi stare financiara . Nici macar pe aproape. —De ce conteaza asta pentru tine ? —Te rog, uita tot ce am vorbit bine? Nu ar fi trebuie sa vin cu tine. Spuse el parca regretand. —Dar totusi de ce ai facut-o hah?! Regretj acum? Regreti ca esti acum aici cu mine ?! Se enerva Baekhyun mai ca incepu sa planga . —De ce tipi la mine ? Se mira el. —Pentru ca meriti! Meriti sa fii certat! Cine ti-a bagat prostia asta in cap?! —Baekhyun ... cum te-ar privii lumea cu mine ? Ma simt foarte jenat cand iesim impreuna in oras. Ma simt jenat stiind ca ei ... ei ma privesc cu mila. —Te inseli. Totul este doar in capul tau. Telefonul lui Baekhyun incepu sa sune . —Da? Raspunse el nervos. —Unde esti iubitule? —In trafic. —Grabeste-te, toti te asteptam. —Nu cred...spuse apoi se uita la Chanyeol. Nu cred ca ar trebui sa ma mai asteptati. —Poftim? —Pofta buna la masa. Spuse el inchizandu-si telefonul de tot . —Baekhyun ce faci? Intreba Chanyeol agitat. —Ce ar fi trebuit sa fac de mult timp. Spuse el apoi se napustii asupra buzelor lui Chanyeol sarutandu-l apasat, insa cand acesta accepta, sarutul se transforma in unul lung si lent. —Chanyeol... te iubesc . —Nu poti .. nu poti face asta . Spuse el fara a se departa. —Te rog... lasa-ma sa stau langa tine. —Cum as putea? Tatal tau.. —Ce conteaza ? Sa fim noi doi, impotriva tuturor. Te rog Chanyeol-ah. —Si daca ... Vru el sa spuna insa Baekhyun il saruta scurt. —Nu se va intampla nimic . Nimeni nu va stii despre noi. Eu voi spune pur si simplu ca nu imi doresc sa ma casatoresc. —Cum vei face asta? El te va lovii. Spuse mangaindu-i chipul aducandu-si aminte de serile amare in care ii dezinfecta blondului ranile de pe spate, pe care le avea din cauza tatalui sau. —Va merita. —Cum voi indura asta? Inima mea nu va rezista la durerea asta . —Gandeste-te ca , odata cu aceasta durere, va venii fericirea. Chanyeol-ah, sa fim fericiti! —Esti sigur? —Foarte. Am asteptat momentul asta atatia ani ! —Si ..si tu? —Nu pot sa cred ca totul s-a intamplat asa tarziu. —Sa mergem acasa? —Sigur . Zambii Baekhyun, sarutandu-l .
