Vina tradarii

Capitolul 2

 Ella intra in biroul micut din casa ei din Atlanta, Giorgia si se aseza pe scaun. In indepartare se auzeau vocile cristaline si  pline de bucurie ale fetitelor ei. Privi scrisoarea de la Leiandros Kiriakis ca si cum ar fi un monstru cu sapte capete. In ea, Leiandros solicita prezenta ei in Grecia pentru a discuta despre viitorul ei economic. Si mai rau de atat, de asemenea solicita si prezenta Evei si a Nyssei. Si o amenintase cu faptul ca nu ii va depozita pensia alimentara pe care o primea in fiecare luna daca nu va merge in Gecia. Ella simti panica. Inca de anul trecut, de dupa inmormantarea lui Dion, isi promise sa nu mai aiba nici o legatura cu familia Kiriakis. Dar na, daca nu pentru todeauna, cel putin pentru o lunga perioada de timp. Intr-o zi fetitele vor trebui sa-si cunoasca familia greaca. Dar nu inainte de a fi suficient de mature incat sa inteleaga posibila respingere a familiei Kiriakis. Cu alte cuvinte, pana nu vor fi adulte. Era tot ce-si dorea. Stia ca nu era realista. Nu dupa revelatiile pe care Dion i le facuse in ultimul apel telefonic, iar ea avea de gand sa amane acel moment. Pana cand va avea un loc de munca stabil si sigur, de exemplu, sau pana cand matusa ei Beatrice nu va mai avea nevoie de ea. Decise ca Leiandros se va multumi cu o discutie telefonica. Nu exista nici un motiv sa faca o calatorie pana in Grecia doar pentru a vorbi despre bani. Increderea ei in faptul ca Leiandros va fi rezonabil si va accepta o discutie telefonica se vazu zdruncinata zece minute mai tarziu, cand il suna si secretara lui ii spuse ca nu voia sa ii primeasca apelul.

- Cand doriti sa calatoriti, doamna Kiriakis? intreba vocea eficienta a secretarei, de la celalalt capat al liniei.

-Nu vreau sa calatoresc - raspunse Ella.  Va rog, informati-va seful ca as prefera sa discut cu el la telefon si ca astept sa ma sune atunci cand bine voieste.

Inchise cu maini tremurande, in fata ideii de a se infrunta personal cu Leiandros Kiriakis. Zece minute mai tarziu suna tefelonul.

- Maine este data de plata a pensiei alimentare.

Desi nu se prezentase, ea stia cu exactitate cine era.  Acea voce o vrajea in visele ei, in visele ei erotice din care se trezea in mijlocul noptii, transpirand si tremurand. Era capabila sa-si controleze mintea atunci cand era constienta, dar nu si atunci cand era inconstienta. Si visele nu facea altceva decat sa o chinuie, pentru ca stia ca niciodata nu va mai experimenta acele senzatii in afara viselor.

- Buna, Leiandros.

El nu se deranja sa-i raspunda la salut.

- Nu o sa depun acea suma de bani, nici acum si nici altata data daca nu vei venii in Grecia.

Fusese un ultimatum, nu o explicatie.

Cheltuielile exorbitate ale centrului de ingrijire in care se afla matusa ei Beatrice si cele ale universitatii o impiedicase pe Ella sa economiseasca suficient pentru a renunta la acea pensie alimentara. Avea nevoie de acei bani pentru a putea plati in continuare ingrijirile lui Beatrice si pentru a plati facturile si mancarea.

- Putem sa discutam la telefon aceasta problema.

-Nu. 

- Leiandros... ea isi trecu o mana prin par, bucurandu-se ca el nu putea sa-i vada expresia de deprimanta si slabiciunea emotionala.

- Ia legatura cu secretara mea pentru a organiza calatoria.

Leiandros inchise. Ella privi uimita telefonul.  Tocmai ii inchise in nas. Ella injura si tranti telefonul pe birou. Ramase nemiscata un moment, pana cand putu sa reactioneze si sa se intoarca pentru a iesi din birou. Cand ajunse la usa, telefonul suna din nou. De acea data nu era Leiandros si nici secretara lui. Era medicul care se ocupa de matusa ei Beatrice. Scumpa ei matusa suferise un nou atac de apoplexie.

Ella culca fetitele. Le citi  versiunea lor preferata din Cenusareasa inainte de a adormi, si se indrepta spre birou pentru a face acel temut apel telefonic catre Leiandros. Inainte de al face, isi privi conturile bancare pe calculator pentru a vedea daca nu cumva se intamplase vreo minune. Dar nu.  Avea nevoie de acei bani. Daca nu isi gasea un loc de munca cu norma intreaga, nu va putea sa acopere cheltuielile cu un salariu mic, desi avea o diploma in Administrarea Afacerilor.