Vina tradarii

Capitolul 3

Nyssa dormea in bratele mamei sale. Aceasta o urma pe stewardesa personala a lui Leiandros, care o tinea de mana pe Eva care se vedea clar ca era obosita si ca abia isi mai tinea ochii deschisi. Ella era extenuata. Abia astepta sa faca un dus. Ar fi vrut sa faca un dus in avion, insa nu isi dorise sa le trezeasca pe fetite inainte de a ateriza. Incantate de ideea de a zbura nu adormisera decat cu o ora inainte de a ajunge in Grecia. Cand ajunsera la vama fusesera tratate ca niste vipuri. Era o monstra a puterii si a influientei lui Leiandros. Acest lucru ii crescu si mai mult senzatia pe care o avuse atunci cand se urcase in avionul particular a lui Leiandros : senzatia ca usa capcanei se inchise. Cand ajunse la terminalul principal, facu un efort sa-si concenteze atentia asupra a ceea ce o inconjura. Aeroportul era foarte modern, dar plin de lume. Ofta si o schimba pe Nyssa pe celalalt brat. Dintr-odata simti ca i se ridica parul de pe ceafa. Se intoarse incet spre partea dreapta, si intalni privirea intensa a lui Leiandros Kiriakis. Atunci se opri. Ella nu se asteptase sa il vada pana maine.

Stewardesa se opri langa ea.

- Doamna Kiriakis? S-a intamplat ceva?

Ella nu putea sa articuleze nici un cuvant.

Toata atentia ei era concentrata asupra lui Leiandros. Parul lui negru avea o tunsoare ca ii scotea in evidenta forma capului. Buzele lui senzuale desenau un gest serios. El nu facu nici o miscare pentru a merge in intampinarea lor. Doar astepta. Chipul lui arogant iesea in evidenta intre multimea de oameni din aeroport. Ella o stranse si mai tare in brate pe Nyssa si facu un pas in fata. Se lovi din gresala de un pasager.

- Scuzati-ma. Imi pare rau.

Femeia de care se lovi o ignora pe Ella si isi vazu mai departe de drum.

Un barbat masiv, care parea un luptator de sumo, aparu din spate si aproape ca o tranti la pamant. Dar atunci, Leiandros o prinse ca sa nu cada.

- Da-mi fetita -spuse Leiandros, prinzand-o pe Nyssa.

Instinctiv, Ella se indeparta cativa centimetri de Leiandros.

- Nu, multumesc. O duc eu -spuse.

Leiandros isi miji ochii.

- Mama... intrerupse Eva.

-Da, iubito?

-Sunt obosita. Pot  sa merg sa dorm acum?

- Va mai trece un timp pana te vei putea culca, dar poti sa dormi in masina. Scaunele sunt foarte mari pentru o fetita atat de mica ca si tine. Vor fi un pat perfect -spuse Leiandros.

- Am cinci ani -raspunse Eva.

Leiandros zambi.

-Daca ai cinci ani, atunci tu ar trebui sa fi Eva, nu-i asa? Eu sunt Leiandros Kiriakis.

Eva il privi cu ochi somnorosi dar directi.

- Si numele meu este Kiriakis -spuse serioasa.

Leiandros se apleca pana ajunse la nivelul fetitei. Avea aceiasi expresie serioasa ca a mamei sale.

- Asa este.  Asta inseamna ca suntem rude.

Eva dadu drumul mainii stewardesei, se apropie de Ella, si se prinse de pantalonnii ei.

- E adevarat ca este ruda cu mine, mama? 

Leiandros o privi pe Ella cu furie in timp ce se ridica. Se astepta ca ea sa nege legatura familiara, lucru pe care Ella nu avea de gand sa o faca. Nu ea fusese cea care refuzase legaturile familiare a fiicelor ei cu familia lui.

- Seamana cu tata? -intreba Eva.

Leiandros o privi din nou pe Ella.

- Tu ai vazut fotografii, ce crezi? -raspunse Ella.