Vina tradarii

Capitolul 4

Leiandros bau un pahar de whisky inainte de cina, in timp ce o astepta pe Ella in salonul de receptii. Vila, construita de catre bunicul lui, avea doua saloane pentru receptii, la fel si doua sufragerii formale, una pe care o transformase in birou, dupa ce sotia lui o redecorase intr-un loc pentru relaxare. De asemenea exista si o sala de masa, opt dormitoare cu bai incluse si camere de serviciu la parter. Cu alte cuvinte, era loc suficient pentru ca Ella sa gaseasca intimitatea de care avea nevoie, dar asta nu includea posibilitatea de a putea evita compania lui Leiandros. Acel lucru nu facea parte din planul lui. Si in seara aceasta avea de gand sa ii spuna clar si raspicat lui Ella ca el va face parte din viata ei incepand din acel moment. O dorea atat de mult, incat nu putuse sa reziste tentatiei de a o strange in brate dupa ce ea adormise. O observase  timp de kilometri intregi inainte de a ceda tentatiei de a o imbratisa. Nu o mai imbratisase din acea seara in care o sarutase, cand ea apartinuse altui barbat. Dar Dion murise, si acum Ella ii apartinea, chiar daca nu ea nu stia. Corpul ei in schimb stia. Se lipise de el ca si cum ar fi facut-o o amanta. El isi dorise sa ii dea jos bluza de matase si sa-i priveasca sanii, sa-i simta lipiti de pieptul lui viril... Dar pana si multimilionarii greci aveau simtul onoarei, gandi Leiandros cinic! Cand o va atinge pe Ella, ea va fi treaza si dorindu-l la fel de mult cum o dorea si el.

Tocmai isi termina de baut whisky-ul cand Ella aparu la intrarea in salon. Se imbracase cu o tunica verde care ii ajungea pana la genunchi, iar parul si-l impletise intr-o parte. Singura ei bijuterie era un colier de argint care se asorta cu cerceii. Era frumoasa, dar nu erau hainele de firma pe care el sperase sa le poarte, avand in vedere pensia alimentara generoasa pe care o primea: Nyssa spusese de asemenea ca casa lor era mica. Sa fie oare viziunea infantila a fetitei, sau era o realitate? Daca era adevarat, pe ce cheltuia zece mii de dolari pe luna?

Ella si-ar fi dorit sa dispara. Fetele adormisera acum o ora. Ii propusera lui Leiandros sa le inveleasca, dar el trebuise sa raspunda la un apel international si le promise ca o va face seara urmatoare.

Pe Ella nu o interesase, pentru ca se simtea tulburata de prezenta lui.

- Intra, Ella. Nu o sa te mananc.

Ea facu un efort si zambi.

- Bineinteles ca nu. Milionarii greci nu isi mananca invitatii.

- Ce vrei sa bei? -zambi el cinic.

- Ceva fara alcool. Inca imi este putin rau dupa calatorie.

In plus trebuia sa fie lucida, gandi.

Leiandros se apropie de barul cu bauturi si ii servi un pahar de apa rece cu o felie de lamaie. Ea accepta bautura incercand sa nu ii atinga degetele.

- Nu ne va insoti si mama ta la cina?

- A plecat in vizita la niste prietene. Se va intoarce in cateva zile acasa.

- Nu va fi o companie prea buna, atunci! -comenta ea.

Leiandros zambi usor.

- Tu ai spus ca nu ai nevoie de nici o companie. Ti-ai schimbat opinia, Ella?

Ea se infiora. Pentru a disimula, lua o gura de apa.

- Domnule Kiriakis, trebuie sa vorbim.

- Leiandros, nu domnule Kiriakis. Facem parte din aceiasi familie. Nu mi te vei adresa cu atata formalitate.

Ea ar fi vrut sa puna distanta intre ei, dar din cate se parea,lui Leiandros nu ii placuse.

- Leiandros, atunci. Acea idee cum ca eu si fetele sa ramanem permanent in Grecia, nu se poate in acest moment.