Eram o copila de 13 ani, el era cu 4 ani mai mare decat mine, ne stiam de mici, dar am ajuns sa-l plac tare mult, el era genul de tip mai rebel, eu eram doar un copil, nu ma gandeam ca ar putea vedea vreodata in mine o iubita. Anii au trecut mi-am facut o relatie dar gandul meu era la el, el avea relatia lui, dupa ce am ramas singura la varsta de 16 ani, m-a cautat, am vorbit, am iesit, simteam ca ceea ce mi se intampla mie nu poate fi adevarat, nu realizam ca baiatul de care am fost indragostita atatia ani in sfarsit e al meu. Nu stiau multi oameni despre noi, pentru ca el inca avea relatie, ne feream, dar cu toate astea il iubeam nebuneste, vedeam in el barbatul langa care voiam sa imbatranesc, am avut 2 ani de "relatie" cu el, 2 ani in care m a facut sa il iubesc nebuneste, 2 ani in care ma sustinut si imi indeplinea toate tampeniile, niciodata nu a ras de ceea ce vreau sa fac, niciodata nu m-a descurajat. Nu am regretat nicio secunda, l-am iubit, cu o iubire pura de copil, nu stiu daca sentimentele lui au fost la fel ca ale mele. Regret ca nu a putut sa ma tina langa el, sa ma iubeasca si sa ma protejeze cum stia el. Regret ca nu-l mai am. Cu toate astea eu inca il iubesc si de fiecare data cand il vad in capul meu amintirile roiesc, sunt gramada, as vrea sa l mai am odata sa-i spun cat de mult m-a durut cand a plecat, si ca nu am renuntat nicio clipa in a spera ca se va intoarce, inca il astept. Inca il iubesc la fel de mult si orice as face nu-l pot uita.
