Cum poti face aceeasi greseala de doua ori?Cum poti ierta pe cineva care te-a ranit cu prima ocazie si stii ca o va face din nou si din nou?Cum poti fii atat de fericita cand il vezi daca stii ca va pleca?Toti punem intrebarile astea,dar nimeni nu raspunde,nu-i asa?Pentru ca nimeni nu va raspunde,o voi face eu…
Si o sa va explic incepand cu prima zi.Prima zi pe care probabil toti o plangeti…Il vezi cu prietenii,iti arunca o privire nevinovata care iti inteapa inima,aceasta in semn de aparare incepe sa bata cat de tare poate…Nu poti face nimic in momentul ala,corpul tau nu mai reactioneaza,vorbele iti sunt blocate,simti doar respiratia inceata si calda:singurul lucru care mai functioneaza in clipa aceea.Deodata singurul motiv pentru care iesi este sa dai de el,sa dai de ochii care te-au inghetat pe loc.In seara aia toate lucrurile din capul tau sunt imprastiate de cutremurul format din bataile inimii pe care il poate auzi oricine ar sta langa tine.Cea mai blestemata zi.Nu-ti poti scoate din cap ochii lui desi ai da orice in momentul ala sa reusesti.
Acum va explic continuand cu celelalte zile:aceleasi ganduri,sentimente,batai ale inimii si aceleasi blesteme.Devii dependenta de vocea lui.Apoi trec luni,primesti un mesaj:este de la el.Sari in sus de fericire fara sa te gandesti la consecintele pe care le va suporta sufletul si zambetul tau.Trec saptamani si vine intrebarea,acea intrebare care schimba orice conversatie si orice suflet,ajungeti sa va petreceti majoritatea timpului ca un cuplu pe care l-ati format.Esti fericita,nu?Cel putin tu asa crezi,tu crezi ca fericirea ta e in el…Crezi ca fiecare sarut,fiecare imbratisare,fiecare privire si fiecare tinere de mana va dura pe vecie.Trec luni,destule luni pentru ca fiecare convorbire la telefon,fiecare mesaj,fiecare moment sa se rareasca…Te intrebi de ce?Pentru ca au aparut ele acum,pentru ca el a permis ca ele sa apara cand tu nu le-ai permis lor sa apara,pentru ca ajungi sa lupti singura…Odata cu ele a aparut si mesajul de “Trebuie sa vorbim” care iti umple ochii de lacrimi si inima de ura…Plangi dar degeaba,te lupti dar degeaba,te rogi dar degeaba.Pentru ce?Pentru o prezenta absenta?
Se intoarce la tine in genunchi,stiam toti ca oricum o va face,te roaga sa il ierti cu lacrimi in ochi,tu copil prostut te gandesti la prima zi si il ierti imbratisandu-l,dar oamenii nu se schimba,da-le o a doua sansa si iti vor rupe inima de doua ori mai tare…Si stii de ce?Pentru ca e aceeasi poveste,mereu va fi.Degeaba il iubesti…
Hai sa-ti spun ce se intampla dupa:apare un altul:care e acolo langa tine cand el nu e,care te face sa zambesti cand el nu o face,care vorbeste cu tine despre orice cand el nu o face…Care te iubeste cand el nu o face…Vrei sa stii de ce?Pentru ca el permite asta,pentru ca daca el era langa tine nu mai aparea un altul…Intr-un tarziu te intalnesti cu el,se uita in ochii tai si te ia de mana,tu iti retragi mana pastrand contactul vizual si explicandu-i ca tu faci doar ce-ti cerea de fiecare data cand il sunai:il lasi in pace…De data asta pentru totdeauna.Pleci cu privirea in pamant si ajungi in bratele celui care te iubeste.Tu nu ai nicio vina,scumpo,e randul tau sa fii fericita,iar fericirea ta deabia acum incepe
