Poavestea mea a inceput in clasa a 9a. Cand l.am cunoscut pe el. La inceput nu il suportam pt ca făcea bâză de mine, dar peste un timp am inceput sa il plac.
Am zis ca poate am o sansa cu el. Am inceput sa vorbim pe messenger, la liceu ne salutam si era totul bine. Apoi am aflat ca o place pe o prietenă de a mea. Asa ca am încercat sa le fac lipeala. Nu am reusit. Ea nu voia. Si pana la urma el a uitat-o. Dar eu pe el inca nu.
Mai tarziu a inceput sa iasă cu o prietenă buna de a mea si erau împreună. M.am întristat. Am plâns si mereu ma pregăteam ca nu e nimic si le ziceam ca le sta bine împreună.
Mai tarziu mi.am dat seama ca am inceput sa il iubesc chiar daca nu am fost niciodata împreună . Daca el era fericit eram si eu. Asa ca eram bine.
Il visam si îmi părea rau ca nu ma vede cum il vad si eu. Dar am renuntat la a mai spera orice cu el. Am încercat sa am relatii dar erau degeaba. Eu tot pe el il iubeam, defapt inca il iubesc.
Iar acum când nu mai vorbesc cu el aproape deloc si ne vedem doar la antrenamente(suntem amândoi la baschet in echipa scolii). Tot il iubesc nespus de mult. Prietena mea cea mai buna îmi zice ca nu vreau sa il uit, dar defapt nu pot. Pt ca as vrea sa o fac...uneori cred ca o sa rămân singura pt totdeauna dar este doar un gand. Sper!
