Salut lume! De cand ma stiu, imi plac povestile de dragoste,asa ca am sa va povestesc una.
Nu e povestea mea,ci a prietenului meu Viorel!
"Era o zi noroasa cand am vazut-o pentru primadata. Da..ea era cocheta, putin increzuta,cred, pentru ca nu vorbea decat cu cei mai smecheri din scoala..norii negri s-au adunat asupra noastra,si peste putin timp ploua destul de tare..dar chiar si in ploaie,cu parul ud,si machiajul care ii curgea pe fata,mi se parea frumoasa. Desigur,ea nu m-a observat. Eu eram gen, sobolan de biblioteca..doar aia ma bagau in seama,care erau ca mine,retrasi,si nevazuti de lume. Eram in aceeasi clasa,dar ea nici macar la salutul meu nu raspundea.
Asa ca m-am hotarat ca voi incerca sa o cuceresc altfel.
Zilele treceau greu, nu prea aveam prieteni. Dar aveam un coleg care era din gasca lui Elena. El imi cerea ajutorul la teme,asa ca am profitat,si i-am cerut ,sa imi faca cunostinta cu ea.
Era deja decembrie,iar eu tot pe loc stationam,tot nu am ajuns in preajma ei,cand dintr-odata Elena a lesinat la ora de mate,iar eu am sarit dupa ea,si fara sa ma gandesc am luat-o in brate,si am fugit la cabinet.
Toata lumea s-a speriat, nestiind ce provoaca starea ei,au chemat ambulanta.
Au si internat-o pe loc la spitalul judetean.
Dupa cateva zile,m-am hotarat sa ii fac o vizita la spital..dar ce sa ii zic? Nici macar nu stie cine sunt.
Am luat cateva flori,o ciocolata,si am pornit. Surpriza mea era cand am intrat in salon,ea zambea si mi-a spus "in sfarsit ai venit" ,iar eu am stat nemiscat,nu stiam ce sa raspund,oare chiar stie ca am fugit cu ea la cabinetul medical?
Da,stia..i-au zis colegii..
Nu am vorbit multe,mi-a multumit ca am incercat sa o salvez,m-a prins de mana,si a zis ca nu va uita niciodata. Fata ei palida,nu mi-a iesit din minte ,mult timp.
A venit ziua,cand inainte de sarbatori au lasat-o acasa. Era ultima zi din primul semestru,a venit in clasa, iar la sfarsitul zilei,m-a intrebat daca nu vreau sa iesim la o cafea.
Sigur ca am vrut, asa am plecat la o cafenea din apropiere,inainte sa mergem acasa de Craciun.
Mi-a lasat nr de telefon,si dupa revelion,revenind la faculta,am inceput sa vorbim mai des ,si sa iesim la cate o cafea. Nu am avut iubita niciodata,asa ca nu am stiut cum sa procedez. Prin luna martie,ea a facut primul pas,si m-a sarutat. Si asa a inceput o relatie minunata,care nu a durat mult. Ea tot mai des lipsea de la ore,tot mai rar vorbeam,asa ca am crezut ca are pe altcineva. Imi spune ca ma iubeste,si niciodata nu ma va uita. Asta suna a despartire. Eu nu eram prea tupeist,dar voiam raspunsuri,asa ca m-am interesat unde locuieste,si i-am facut o vizita. Mama ei a deschis usa,si m-a intrebat ce doresc? I-am zis ca sunt coleg de clasa,si as dori sa vorbesc cu ea despre un eseu..m-a invitat in casa..apoi m-a condus spre camera ei. Se auzeau sunete ciudate din camera. Am intrat cu frica.. Elena era bolnava..avea cancer,si eu nu mi-am dat seama..medicii au zis,ca sansele sunt bune,doar trebuie ambitie.
A inceput sa planga,si striga sa ies..sa nu o vad asa..dar nu am iesit..am luat-o in brate si i-am promis ca daca va trebui sa stau o vesnicie langa ea pana isi va reveni,voi sta. Si asa am facut.. ne-am lasat de facultate,parintii mei stiau despre siruatia ei. Lucram ,iar in restul zilei eram langa ea..cand i-a cazut parul din cauza tratamentului,si eu m-am tuns,sa nu se simta prost ca doar ea nu are par. Si uite asa au trecut 2 ani..cand medicul a venit si ne-a dat vestea..
Plecati acasa cu totii..ea nu mai are ce cauta aici! E vindecata! Nu mi-a venit sa cred! Plangeam cu totii..era cea mai fericita zi din viata noastra..apoi nu dupa mult timp,am cerut-o de nevasta! Ne-am casatorit..si traim fericiti,pentru ca cel de sus ne-a mai dat o sansa,sa fim fericiti! "
