“Acum ceva timp am cunoscut un baiat. Genul acela de baiat grijuliu si atent ce parea sa aiba o viata perfecta… Dupa sutele de conversatii purtate, am aflat ca este pasionat de desen, un lucru minunat as putea zice…insa atunci cand l-am rugat sa-mi arate o mica parte din arta lui, a refuzat. Incepuse sa se comporte ciudat… Pana intr-o seara, in care am iesit impreuna sa privim stelele. Atunci mi-a spus ca vrea sa-mi arate noua lui creatie si si-a ridicat manecile. In acel moment mi-am dat seama ca pensula lui nu era altceva decat o lama ascutita. Ii puteam observa teama din privire in timp ce inghitea in sec, asteptand reactia mea. Am stiut imediat ce trebuie sa fac; mi-am suflecat maneca stanga si i-am soptit: “Si mie imi place sa desenez”.”
