“Adevarul este ca niciodata nu voi mai putea iubi la fel, si stii ce doare cel mai tare? Sa stiu ca doar eu sunt de vina. Eu sunt ! Pentru ca eu am fost cea proasta, eu m-am lasat vrajita, eu ti-am crezut minciunile, eu am pus totul la suflet, eu am crezut in noi, eu ti-am oferit totul, eu ti-am acceptat defectele, eu am lasat prea mult, eu am fost prea buna cu tine, eu, eu, eu, doar eu !
Iar tu, vazand ca sunt o fraiera, ai profitat. M-ai facut sa ma indragostesc de tine, sa las dupa tine, sa fac ce vrei tu. Apoi m-ai facut sa astept, sa rabd, sa ignor, sa plang, sa sufar, sa lupt, dar a fost prea mult, asa ca am renuntat. Am renuntat la tot ce tinea de umanitatea mea, la fel si la sentimentele mele. Nu zic, mi-a trebuit putin timp, dar am invatat cum sa traiesc fara ele.
A fost greu, nici nu iti imaginezi, dar sunt sigura ca am invatat multe si nu am sa mai repet aceasta greseala inca o data in nicio alta viata.
Eram pustie, goala pe dinauntru.. pana ce ai aparut, tu,din nou, sentiment netrebnic ce esti, inca sunt suparata pe tine, dar ce pot sa iti spun? Mi-ai schimbat viata, m-ai facut fericita si m-ai transformat intr-o persoana, care acum cateva luni nu as fi crezut ca voi putea deveni.
Inima a inceput sa bata iar cu putere, zambetul sa apara din ce in ce mai des, fluturii din stomac sa se inmulteasca pe zi ce trece, iar fericirea sa creasca de fiecare data cand il vad pe el. Si da, acum iubesc sa iubesc asa cum iubesc sa si traiesc, pentru ca viata este frumoasa cu tot cu bune si cu rele.
Dar nu o sa mai pot iubi vreodata la fel ca intaia oara, nu pot, nu ma lasa sufletul, inca este patat de greselile tale, iertate, dar niciodata uitate !”
