Într-o primăvară un trandafir roşu a înflorit într-o pădure, lucru destul de neobişnuit. Tocmai de aceea trandafirul a atras imediat atenţia celorlalte plante din jur care nu mai conteneau să se mire de frumuseţea acestuia.
Complimentat şi admirat, trandafirul a spus: “Se pare că sunt cea mai frumoasă plantă din această pădure”. Auzind aceste vorbe, floarea soarelui şi-a întors pălăria spre trandafirul roşu şi îi spune acestuia: “Poftim? În această pădure sunt o mulţime de plante superbe. Tu eşti doar una dintre ele.”
Atunci trandafirul îi răspunde: “Am văzut că toată lumea se uită la mine şi mă admira. Uită-te la planta aceea urâtă plină de ţepi”, a spus acesta arătând spre cactus. Un pin falnic intră şi el în discuţie : “Trandafirule roşu, ce vorbe sunt acestea? Cine poate spune ce este urât şi ce este frumos? Şi tu ai ţepi!”
Trandafirul, extrem de orgolios, se întoarce spre pin şi îi spune: “ Am crezut că ai gusturi mai bune. Habar n-ai ce înseamnă frumos. Nu poţi să compari ţepii mei cu ai cactusului.”
Zile în şir trandafirul nu a contenit să îl jignească pe cactus, spunând despre el că este urât şi inutil.
Cu toate acestea cactusul nu s-a supărat şi oricâte insulte a primit din partea trandafirului nu i-a răspuns niciodată.
Primăvara a trecut şi zilele extrem de calde au început să fie tot mai multe. În pădure, viaţa devenise tot mai grea, pentru că plantele şi animalele aveau nevoie de apă. Trandafirul roşu începuse să se ofilească.
Într-o zi trandafirul a văzut cum vrăbiile veneau şi îşi înfigeau ciocurile în cactus apoi zburau vioaie mai departe. Atunci trandafirul l-a întrebat pe pin ce fac vrăbiile, iar acesta i-a explicat că păsările îşi iau apă din cactus.
“Nu îl doare atunci când vrabia face gaura în ramura sa?”, a întrebat trandafirul.
“Ba da, dar cactusul n-ar suporta să vadă vrăbiile suferind”, a spus pinul.
Atunci, trandafirul, mirat a întrebat: “Cactusul are apă?”. “Da, poţi să bei apă din el. Vrăbiile îţi pot aduce şi ţie apă, dacă îi ceri ajutorul cactusului.”
Atunci, trandafirul roşu s-a simţit foarte ruşinat de toate vorbele urâte pe care le-a spus pentru a-i cere ajutorul cactusului, dar în cele din urmă nu a mai rezistat. Cactusul a fost de acord să îl ajute şi vrăbiile au udat rădăcinile trandafirului. Astfel, trandafirul a învăţat o lecţie pe care nu a mai avut cum să o uite: să nu mai judece niciodată, pe nimeni, după aparenţe.
