Capitolul 22

9 1 1
                                    


E ora de sport. Ma uit la Elias cum alearga si imi zboara mintea la ce urmeaza sa fac. Urmeaza sa merg in locul care imi e atat de drag in ciuda scopului vizitei mele acolo. Sunt sigura ca aceasta boala e o povara dar sa mor eu daca nu ma bucur ca trebuie sa fac recuperare. Bat din picioare si pulsul imi creste . Trebuie sa ma distrag cu ceva. Vreau sa rad si sa dau pumni ii ceva doar ca sa ma calmez. Degetele imi tremura. Scutur din cap. Calmeaza-te!
-Ne jucam ratele si vanatorii? Intreb.
-Da. Hai! Spune Mare.
Jucam si pentru o scurta perioada in care arunc mingea si ma feresc prin sarituri laterale uit ca inima mi se face cat un purice sau ca si de cal. Dupa ce termin o runda ma asez pe banca respirand greu iar Catalina se baga in vorba .
-De ce tremuri?
-Am emotii,atata tot.
-De ce? Intreaba ridicand o spranceana.
Ea are probleme medicale si a mai foas la.recuperare asa ce e cea care imi intelege cel mai bine sentimentele. Vorbes cu ea povestindu-i de momentele jenante care le-am trait acolo si radem copios fara sa ne pese cine se uita. Mare ma intreaba din priviri dar nu ii spun pe moment deoarece sunt sigura ca ar enerva-o. Ea e cea careia ii spun toate lucrurile astea de obicei si cred ca sa saturat. La ora de matematica incerc sa scriu dar nu imi iese. Rad nervos si bat din maini si picioare incercand sa imi relaxez nodul din stomanc. Ma sugrum cand incerc sa vorbesc si rad iar incercand sa par normal si relaxata dar nu imi iese. Dupa ce aud clopotelul imi spun"acum e acum" . Sa mor eu zici ca merg la ghilotina. Calmeaza-te !
Ajung la punctul de unde iau un taxi si comand unul asteptandu-l . Am un sentiment atat de idiot. Vreau din tot sufletul sa merg,da imi e frica. De ce nu stiu? Doar asta simt . Mainile imi tremura dar le invinuiesc pe frigul care sa asternut din cauza unei ploi care dureaza de vre-o saptamana. Urc in taxi uitandu-mi bunele maniere si lasand soferul sa vorbeasca aprobandu-l din cand in cand.
Stomacul imi urca in gat cand zaresc in departare cladirea. Calmeaza -te!
Platesc soferului si merg in interior spre receptie unde e acelasi barbat cu par slinos. Il salut si ii zambesc fals apoi ii spun ce doresc sa fac. El imi spune ca doamna doctor e aici si ma conduce sus. Simt mirosul dezinfectantului si al parfumului pe care admit instant ca il iubesc. Bat la usa pe holul intunecat si deschid. Camera e intunecata si nimeni nu e in ea. Ma pun pe Hol plimbandu-ma nervos din sus in jos. Receptionerul vine cu niste cazati aratandu-le drumul spre piscina apoi mi se adreseaza:
-Doamna doctor este aici dar se odihneste,asa ca va trebui sa astepti putin.
-nu e nici o problema! Spun eu .
-ia un loc! Ma invita el pe unul dintre fotoliile din camera de asteptare.
Ma asez si ii scriu 10 mesaje tampite lui Mare ca sa ma calmez. Nu nimeresc tastele. Degetele imi tremura. Calmeaza-te!
Mare pare sa se fi enervat ,nu ma mira. Aud sunetul laserului si intr-o secunda tiate momentele de data trecuta i.i vin in minte. Respiratia lui sub omoplatul stang. Mi se face piele de gaina si ii spun lui Mare ca nu o sa o mai enervez. Aud pasi in dreapta si atunci il vad. In pantaloni albi,camasa medicala albastra,parul perfect,se uita il directia opusa. Probabil nu isi amunteste cine sunt. Defapt sigur nu isi aminteste cine sunt! Ma uit in alta parte ca sa nu ma fac de ras in ma joc cu inelul. E un inel de la mama,si ma joc cu el ori de cate ori ma simt incomod sau am emotii si acum sunt de adreptul pietrificata. Cred ca inima imi va sari in orice secunda din piapt. De ce am emotii. Nici eu nu inteleg.
1. Azi nu voi face procedurile,abea peste o luna .
2. Tipul nu a dat nici cea mai mica urma de interes in sensul meu si nici nu o va face.
3. Sunt o idioata.
Singurul motiv pe tru care a vorbit cu mine a fost pentru ca asta e treaba lui, asa ca situatia asta e creata in capul meu,stiu ca imi fac rau. Nu e bine,imi.dau sperante si apoi imi plang de mila ca ceea ce se intampla in realitate nu se ridica la standardele asteptarilor mele. Nu il invinuiesc. Are probalil 22 de ani sau cam asa ceva. Ce ar putea sa ii ofere o tampa de 16 ani ca mine. Trag aer in plamani bucurandu-ma de acest miros divin. O luna. Atat mai am! Sau cel putin sper!
Ma intreb cat o sa trebuiasca sa astept? Nu ma deranjaza dar asteptatul intr-un loc public mi se pare ciudat. Simt ca trebuie sa dau explicatie tuturor de ce sunt unde sunt.
Gandul imi e intrerupt de vocea lui groasa. Aud un
"Ce" din camera asistentilor si capul imi plonjaza in directia din care vine sunetul. Doamne,ma vad cu gatul rup daca mai fac vre-o 2 manecre deastea.

EmotionalUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum