Emotional

Capitolul 27

Ma descurcam ass de bien. Pana si eu eram mandra de mine. Dansam dand din umeri supradimensionati ai rochiei pe care o purtam. Eram la o petrecere de una singura. Bine ,nu chiar. Erau colegii aici,dar asta nu facea prea mult. Mare nu era aici. Urma sa vina la miezul noptii si pana atunci trebuia sa ma descurc singura,ceea ce daca nu stiati pana acum.e o adevarata provocare. Dansam si ma distram atat de mine . Uitaseram complet de Mare de tot cacatul cu Dan si de toate probeleme . Eram doar eu si muzica,iar asta imi placea. Imi olacea ca puteam sa fiu independenta social. Imi olacea ca nu simteam nevoia sa ma uit la masa pentru sprijin din partea lui Mare. Dar toate au incepun sa se schimbe dupa ora 2. Stiti cum uni devin extrem de hormonali si futalai dupa o anumita ora a noptii? Ei bine ,eu devin fata emo care isi pune la indoiala greselile din viata. Unde credeti ca sunt acum? Probabil nu ati ghicit. Sunt pe un fotoliu de catifea ascultand o piesa cu tenta porno si scriindu-mi sentimentele. Pentru ca nu stiu ce altceva sa fac. Eram atat de mandra de mine ca puteam fi fericita si singura,dar anxietatea mea spune „NU! „ .
Speram ca macar pentru o noapte sa pot fi si eu o adolescenta normala. Adica sa pot sa ma bucur de petrecerea asta,in schimb eu stau ca o baba infoita intr-un fotoliu si ma uit cum o tipa de clasa a 8 a face twerck ca si un pron star. Ei bine asta clar nu as fi in stare sa fac. Tipa isi rupe coloana ,dar o face oarecum bine. Cine sunt eu sa judec? Baba de pe fotoliu? Ei bine uite inca o chesti pentru care nu ma potrivesc cu generatia asta. Nu stiu sa ma distrez,si asta e dureros de adevarat. Mare e in dreapta mea ,cu Vlad si Andreea. Nesuferita asta nenorocita apare in momentele in care nervi mei sunt intinsi la.maxim iar in acest moment in care canta din toti plamani piese de la Jador vreau ca balerinul meu sa isi gaseasca drum spre esofagul ei si sa ramana acolo.
Nu inteleg nimic. Pana la un anumit punct am dansat,am cantat,am dansat iar si a fost super. Era sa plang de fericire. Eram mandra de mine. Pentru mine era o realizare. Nu era usor sa il vad pe Dan. Facusem contact vizual cu el de cateva ori pe parcursul petrecerii. Nu doream sa vorbesc cu el . Inca aveam un sentiment de frica de fiecare data cnad il vedeam. Oare era normal? Sa ma tot jelesc atat de parca am murit. Trecuse o saptamana iar faza de bad bitch a durat 2 zile dupa acare am decis sa ma dau bolnava . 98% pentru ca eram plictisita de viata si 2 % pentru ca imi era greu sa il vad.
Si nu eram mai buna acum. Adica trebuia sa fiu pe ringul de dans dansand si distrandu-ma ,nu stand aici ca o preoteasa .
Sincer vorbind,nu inteleg ce e inneregula cu mine. Adica ,da ,sriu ca dramatizez lucrurile dar nu pot sa ma abtin din a simti anumite lucruri. Nu pot sa nu ma uit la el cu un dezgust . Nu pot sa nu ma gandesc cat de distractiv ar fi fost tot daca as fi fost si eu ci cineva la pentrecerea asta. Stiam ca nu e ceea ce am nevoie in viata,dar era atat de greu sa nu vreau ce alti au la degetul mic. Era atat de greu sa ii vad fericiti si sa fiu si eu fericita pentru ei. Era atat de greu sa nu ma gandesc ca eu nu am ce ei au. Era foarte greu,nu stiam cu sa o fac sa fie bine.
Multe lucruri se schimba dealungul anilor,dar anxietatea mea sociala ramene la cote maxime. Si nu stiu cum sa o opresc.
E atat de frustrant . Stau pentru 10 minute contempland de ce pentrru alte fete e atat de usor sa isi gaseasca un iubit si sa aiba o relatie buna. Stau si analizez si compar lucrui care nu au legatura ,dar desi stiu ca e gresit nu pot sa opresc ceea ce gandesc si simt.