O familie necunoscută

1

Am redescoperit cartea asta în ciorne, așa că o să o continui acum😁

Conversație telefonică

Perspectiva lui Sun Hee

S.H: - Nu poți face asta! Suntem împreună de trei ani, cum mă poți lăsa exact acum?

Țipă disperată Sun Hee în receptorul telefonului.

- Îmi pare rău dar nu sunt pregătit să am un copil.

S.H: - Tuu...nemernicule. Cum mă voi descurca? Nu te gândești deloc la mine în situația asta?

Continuă aceasta cu lacrimi în ochi.

- Știu că te vei descurca cumva. Să nu mă mai cauți. Închid!

S.H: - Staai! Nu închide.

Țipă disperată Sun Hee dar apelul se terminase deja.

S.H: Este și copilul tău nenorocitule!

Țipă femeia aruncând telefonul izbucnind în lacrimi.

După șase luni

S.H: - Offf, nu pot să cred! Voi întârzia acum!

Spune Sun Hee stresată privind cheile de pe podea.

S.H: - Oare să o chem repede pe vecină?

Se întreabă singură femeia dând din cap în semn negativ.

- Nu... le voi lua singură.

Spune Sun Hee ținându-se de burtă cu mâna dreaptă iar cu cea stângă sprijinidu-se de perete coborând ușor spre podea.

S.H: - Haai, încă puțin!

Șoptește pentru ea aplecându-se mai mult reușind să ia cheile.

S.H: - Waaw, am reușit!

Suspină puțin după care încuie ușa apartamentului și ia autobuzul spre spital.

O dată ajunsă bate în ușa doctorului la care era programată și intră salutândul scurt.

D: -Întinde-te, îți voi lua puțin sânge după care voi face un control celui mic.

Spune doctorul pregătind siringa.

Sun Hee se intinde pe patul arătat de doctor, peste scurt timp simțind siringa în mâna ei stângă.

Doctorul îi face semn să se ridice după care așează siringa în suport.

D: -Analizele vor fi gata în 2 zile, voi lua în calcul că ești aproape de sarcină și îți voi aduce rezultatele personal.

Spune doctorul zâmbind prietenește.

S.H: -Aaa, nu e nevoie. Sunt sigură că totul e în ordine, voi veni eu să le iau.
-Oricum lui bebe îi plac plimbările

Se scuză Sun Hee zâmbind scurt pentru a nu îi deregla programul doctorului.

D: -Cum doriți, acum vă rog să mă urmați în camera unde vom face o ecografie copilului.

S.H: - Aaa, sigur.

La sfârșitul ecografiei îmi face un ultim control și merg acasă.

După două zile revin la spital în urma unui apel al doctorului ce mă îngrijorase.

S.H: - Am ajuns! Ce s-a întâmplat? Păreați îngrijorat la telefon.

Spun speriată așteptând un răspuns de la doctor.

D: Îmi pare sincer rău că vă dau această veste dar analizele sângelui nu au ieșit conform așteptărilor dumneavoastră.

S.H: -Ce vreți să spuneți? Ce are copilul meu?

D:- Copilul nu are nimic dar...

S.H:- Dar ce...

D:- Suferiți de anemie...

S.H: Ce...?!

D:- Și în cazul dumneavoastră șansele să supraviețuiți după efortul și stresul nasterii sunt aproape inexistente.

Pentru câteva clipe viața îmi trecea în întregime prin fața ochilor, voi muri din cauza persoanei ce avea să îmi aducă fericire pentru tot restul vieții mele.
Chiar este posibil să se întâmple asta?

Notă personală, nu așa se desfășoară anemia din câte știu eu nu mor persoane ce suferă de boala asta.
Dar uite că în cartea mea mori de la anemie și trăiești de la cancer.
E cu susul în jos :))

Carte începută: 8 iunie 2019