O familie necunoscută

3

După 3 luni

Plânsetele copilului meu se aud în cele din urmă cu ultimile puteri reușind să îl iau în brațe.

Mă uit la chipul perfect pe care îl avea fetița mea nevenindu-mi să cred că am o fată așa frumoasă.

Chipul fetiței mele devine tot mai neclar pierzându-mi puterea de a o mai ține în brațe. Peisajul sălii de spital devine tot mai halucinant pe fundal țâuitul aparatelor obosindu-mă și  mai tare.
Fără să îmi dau seama ochii mi se închid acum văzând alb în fața ochilor. Un alb imaculat și orbitor  ce mă aștepta cu răbdare.

- Duceți copilul la incubator.

Spune unul dintre medici acoperind trupul femeii cu o folie albă aproape plângând pentru ea.

Asistentele așează copilul în incubator vrând să completeze brățara de la mâna copilului.

- Ce nume are copilul?

Întreabă asistenta privind în spre doctor.

- Mama ei a vrut să o cheme Sun My So, scrie așa!

Spune doctorul scoțându-și mănușile.

- Chiar e păcat. Va sta la noi cel mult câteva luni iar apoi va fi repartizată la un cămin de copii.

- Păcat de ea.

Discută asistentele privind micuța ce dormea liniștită.

Peste alte 2 luni
*Familia lui Min yoongi*

Sunetul uși se aude brusc făcând copilul ce până acum dormise să plângă zgomotos.

- TACI! TACI DRACU DIN GURĂ

Țipă femeia ce intrase în casă sprijinindu-se de perete cu o sticlă de alcool în mâna stângă și cu mâna dreaptă încerca să se descotorosească de tocurile infernale pe care le avea în picioare.

Plânsul copilului se aude și mai tare femeia repezindu-se la el.

- TACI! TACI ODATĂ!

Spune aceasta scuturând copilul să tacă acesta plângând și mai tare.

Din cauza plânsului copilului femeia nu aude ușa deschizându-se

Bărbatul ce tocmai intrase devine îngrijorat la auzul plânsetului de copil dându-și seama că soția sa este de vină.

Smulge copilul din brațele femeii ce abia se ținea pe picioare încercând să îl liniștească.

- În ce hal ești? Ai lăsat copilul singur și te-ai dus să bei?

Întreabă nervos femeia din fața lui.

- NU AI CONTROL ASUPRA MEA! Fac ce vreau!

Țipă femeia râzând făcând copilul din brațele bărbatului să plângă.

La vederea tonului pe care îl folosește cea din fața lui bărbatul liniștește băiețelul și îl duce în cameră.

După ce copilul adoarme bărbatul o găsește pe soția lui în bucătărie consumând alcool.

Neliniștit de caracterul pe care îl are față de copilul său se repezește la ea luându-i sticla din mână.

- Chiar nu îți cunoști limitele? Lași un copil singur în casă tu, te duci și bei în loc să faci mâncare și după toate astea ești violentă cu tot cu el?

La auzul acestor cuvinte femeia îi dă o palmă bărbatului din fața ei plivindu-l cu ură.

- DISPARI!

Țipă aceasta la el plânsetele lui Yongi auzindu-se din nou.

- Nu mai țipa! Sperii copilul și așa e plin de vânătăi din cauza ta, de cinci luni de zile de când s-a născut îl bați și continui să bei.

Îi reproșează bărbatul gesticulând cu mâinile nervos

Femeia își luă o altă sticlă de alcool mergând spre camera unde se afla copilul spărgând-o de perete.

Plânsetul copilului speriat se aud și mai tare acum acesta fiind înconjurat de cioburi ce îi făcuse semne adânci.

Bărbatul intră și el în cameră rămânând șocat la vederea copilui ce sângera din cauza cioburilor luându-l repede în brațe.

Dă să lovească femeia ce zăcea lângă cioburi părând să nu simtă durerea acestora dar se gândește la copilul din brațele lui.

- Ești o bețivă bună de nimic, nesimnțirea ta pur și simplu nu are limite. Eu nu îmi pot continua viața cu o astfel de persoană  alcoolică și violentă.
- Dacă băiatul se alege cu o singură cicatrice din cauza nebuniilor tale, te nenorocesc.
- Și ca să fie clar pentru tine chiar nu mai am de gând să te suport, vom divorța.

Spune acesta privind-o dezgustat pe femeia ce continua să bea.

După ce șterse rănile celui mic bărbatul luă o pătură în care înveli copilul privindu-l cu lacrimi, îi era frică pentru sănătatea băiatului astfel grăbindu-se cu el la cel mai apropiat spital