O familie necunoscută

15

Nu îmi dau seama dacă mă trezesc din cauza luminii ce se strecura prin perdea fix în fața mea sau din cauza muștelor ce dădeau târcoale camerei mele... ambele erau la fel de enervante.

Cert e că mă trezisem sigur.

Cobor cam obosită scările stând câteva secunde cât să mă trezesc alături de mama în bucătărie.

M.S: Cât timp sunt la școală.. poți scăpa de creaturile enervante din camera mea?

Întreb eu brusc rupând tăcerea în acest mod.

S.L: - Sigur...

Spune femeia puțin nesigură de dorința mea

După ce i-au micul dejun, iau primul autobuz spre liceu...

Mă uit plictisită în jurul meu observând că în spatele autobuzului pe undeva... stătea Min Yoongi.

M.S: Ooo, hey! Se pare că luăm același autobuz.

Strig eu din celălat capăt al autobuzului, băiatul ignorându-mă.

La vederea atitudinii sale, mă hotărăsc să mă aproprii de el să îi țip în urechi, dar mă opresc în dreptul scaunului său, acum având vedere la telefonul lui.

Ca orice persoană normală aflată în situația asta mă holbez lung în telefonul său fiind interesată de jocul pe care îl juca.

Singurul lucru care îmi distrage atenția în următoarele momente era mesajul pe care îl primise.

"Trebuie să ne mutăm cât mai rapid, azi pleacă de la ultimele 2 ore"

Evident că citesc acel mesaj dar nu îi dau importanță deoarece nu știam despre ce era vorba.

Eram prea captivată de jocul băiatului.

După aproximativ 10 minute Yoongi își închide telefonul și sare ca și ars de pe locul său dându-mă la o parte fără să mă privească.

Stau câteva secunde să procesez ce se întâmplă și îmi amintesc brusc că eram în autobuz ca să merg la școală...

Cu gândul ăsta îmi fac și eu un drum rapid printre ceilalți oameni dându-mi seama că am coborât cu 2 stații mai târziu.

Mă uit rapid la ceas dându-mi seama că sunt în deplină întârziere și mă hotărăsc să alerg până la școală.
Asta până când îl văd pe Yoongi că oprește un taxi.

Fără să mă gândesc mult fug și îl prind de mână exact înainte să intre în mașină.

Stau 2 secunde să mă liniștesc, încercând să îmi stabilizez viteza de respirație după care îl privesc adânc pe băiatul ce se uita confuz la mine.

M.S: Hai să luăm acest taxi împreună.

Spun eu dându-i drumul băiatului privindu-l rugătoare.

Sg: Sigur... Puneți ghiozdanul în portbagaj și mergem.

Răspunde băiatul zâmbind, eu făcând întocmai.

În timp ce eu mă întorc în spre portbagaj pentru a-mi pune ghiozdanul acolo, Suga intră în mașină și pleacă.

Stau câteva clipe rugându-mă pentru familia lui, după care bag viteză spre școală.

Desigur că aș fi luat și eu un taxi.. dar nu aveam bani de așa ceva.

Singurul lucru la care mă mai gândeam în timp ce fugeam spre școală era cât de tare să îl bat pe Suga pentru ceea ce făcuse mai devreme.