O familie necunoscută

4

Mă trezesc din cauza luminii ce pătrundea printre perdelele sfâșiate ale camerei.

Îmi privesc mâinile din cauza durerii puternice pe care o simnt văzând că acestea sângerează.

Mă ridic îndurerată din cioburile în care mă aflam mergând spre baie unde îmi curăț rănile.

Durerea de cap pe care o am acum mă împiedică să îmi amintesc cum am ajuns așa asta făcându-mă să vărs câteva lacrimi dându-mi seama că am făcut ceva îngrozitor dacă s-a lăsat cu sânge.

După ce îmi pansez rănile ies din baie căutându-mi îngrijorată  copilul pentru al hrăni.

- Yongi! Vine mamy să te hrănească!

Spune femeia sperând să audă semne de la cel mic dar liniștea încă este la putere în casă.

- Yongi?

Intru în camera băiatului însă acesta nu era nici acolo.

Mă opresc în pragul ușii privind spre camera plină de cioburi și sânge.

Brusc imi amintesc de gălăgia ce o făcea copilul în acea seară care ma determinat să fiu violentă.
Îmi amintesc mai ales de soțul meu ce mi-a salvat încă o dată copilul din mâinile mele.

Cad la pământ fiind copleșită de acțiunile mele înfricoșătoare, asta făcându-mă să plâng.

Mă întind spre telefonul care vibra pe podea în semn de apel punându-l cu frică la ureche.

-Alo.

-Alo, suntem de la judecătorie. Doamna Min So Ly?

- Da eu sunt.

Spune aceasta printre lacrimi.

- Va sunăm în legătură cu procesul de divorț intestat de către soțul dumneavoastră.

S.L: -Po...poftim? Soțul meu vrea să divorțăm?
S.L: - Dar copilul? Ce se va întâmpla cu copilul meu?

- Vă rugăm să vă prezentați la sala de judecată mâine, clientul meu cere un proces rapid, copilul va fi repartizat celui cu cea mai bună situație financiară și stabilitate psihică.

Închid telefonul nervoasă din cauza celor auzite aruncându-l pe podea cu lacrimi în ochi.

Durerea mâinilor mele înfășurate în bandaje se simnte din nou asta făcându-mă să mă ridic pentru a merge la spital.

Ziua următoare mă prezint la proces aproape distrusă din cauza celor întâmplate.

În sala aproape plină a judecății intră și soțul meu alături de micul bebeluș.

Mă uit cu lacrimi în ochi la bărbatul pe care îl iubesc sperând că va renunța la acest proces însă primesc o privire plină de ură în schimb asta făcându-mă să rămân fără speranțe.

Sufletul îmi era sfâșiat total, firește că el avea dreptate, dar de dragul copilului ar trebui să o luăm de la capăt, mă pot schimba.

La vederea judecătorului îmi șterg ultima lacrimă de pe obraz ridicându-mă în picioare din politețe după care mă așez odată cu ceilalți.

La jumătatea procesului judecătorul aprobă cererea de divorț însă amână custodia copilului meu pe altă zi.

- Mâine se va decide custodia copilului prin verificarea locuinței și a veniturilor.

Spune în final judecătorul după care părăsim sala.

La ieșirea din sală alerg disperată după tatăl copilului meu ce astăzi a pus punc căsniciei noastre de 3 ani de zile.

Îl prind de umăr întorcându-l cu fața la mine plângând din cauza  nervilor.

S.L: Nu ți se pare că exagerezi? Așa te desparți de mine? Intr-o sală de judecată din cauza unei reacții la beție?

- Nu ai nici un drept să comentezi acum, nu este prima dată când rănești acest copil. Yongi merită o mamă care să îi gătească să îl educe și să îl iubească. Nu are nevoie de o bețivă care nu este în stare nici măcar să încălzească o apă pentru un ceai dapăi să iubească.

Spune bărbatul nervos îndepărtând femeia din calea lui.

S.L: Dar tu? Tu crezi că ești mai bun ca mine? Uiți ce i-ai făcut copilului după ce ai venit din oraș în seara ta cu băieții?

La auzul acestor cuvinte bărbatul rămâne mut acesta privește trist cicatricea pe care o avea copilul pe piciorușul drept cu regrete după care îl invelește mai bine pentru a nu o mai vedea.

Aproape copleșit de emoții bărbatul încearcă să o evite pe femeie pentru a nu îi  vedea chipul pe care se afla aceeași cicatrice pe care o poartă copilul său.

S.L: Ce s-a întâmplat? De ce mă eviți? Îți aduci aminte nu? Să nu uiți nici o clipă că dacă nu te-aș fi cunoscut nu aș fi ajuns o bețivă  dependentă de alcool, tu ești cel care îi face rău acestui copil nu eu. Eu îl iubesc enorm și o să îl câștig înapoi vei vedea.

Îi spune femeia nervoasă bărbatului ce tocmai urcase într-un taxi plecând de la judecătorie.