O familie necunoscută

19

Eu doar privesc cu ură chipul bărbatului ne vrând să mă pun de acord cu el.

Simplul fapt că stăteam și mă uitam urât îl determină pe bărbat să plece lăsându-mă singură.

Dau să intru înapoi în spital însă îmi dau seama că acel nemernic s-a oprit.

Îmi întorc instinctiv privirea dând de chipul unui băiat puțin scund dar bine făcut, cu părul brunet și ochii negri ce privea atent ecranul telefonului său.

Acela era momentul în care făceam asemănarea dintre Yoongi cel mic pe care îl știam eu și acest adolescent.

Fac câțiva pași cu un singur gând și acela de al lua strâns în brațe pe acest băiat.

Nu mă interesa că nu mă cunoaște sau că tatăl său era acolo, vroiam doar să îl îmbrățișez.

Asta până când apare în cadru o blondă care mi-o ia înainte.

- Yoongi, scumpule... nu ești obligat să vizitezi fata aia. Tu nu ai greșit cu nimic.

Spune femeia alintând băiatul ca pe un copil mic.

Yg: Știu mamă, dar e colega mea... vreau să văd ce face.

Spune simplu băiatul îndepărtând femeia din jurul lui înaintînd spre spital exact prin fața mea.

Privesc cum brunetul intră în spital după care îmi îndrept atenția în spre tatăl băiatului ce discuta cu acea blondă.

În acel moment mă gândeam numai să îi smulg părul din cap acelei prefăcute dar decid să las de la mine de această dată și să ignor urmând să merg înapoi la My So.

Perspectiva lui Sun My So.

Mă joc pe telefon așteptând ca mama să ajungă cu mâncarea mea până când se aud niște bătăi în ușă.

M.S:- MI-E FOAME!

Tip eu ca și răspuns colateral crezând că după acea ușa se afla mama.

Yg- Și mie.
- Îmi este sete de răzbunare.

Spune băiatul ce tocmai intrase privind fata râzând.

M.S:- Tu ce cauți aici?

Întreb eu ironică băiatul ce stătea rezemat de ușă privindu-mă cumva superior.

Yg:- Nu știu, tu ce căutai acum câteva ore în casa mea?

Întreabă băiatul și m-ai ironic privindu-mă amuzat de reacția mea.

Privesc foarte atentă situația de față dându-mi seama că singura modalitate prin care aș putea raspunde la asta mar face de râs motiv pentru care aleg să tac și să mă joc în continuare de parcă el nu ar fi aici.

Însă brunetul insită, aruncă două priviri salonului după care se așează la marginea patului meu privindu-mă ca un pervers.

Yg: Și... de ce vroiai să mă vezi?

În acel moment în capul meu era numai ewww. Numai gândul că aș fi intrat în casa aia ca să îl văd pe el mă irita.

Și dacă băiatul îi băiat atunci continuă cu prostia.

Se aproprie puțin mai mult vrând să spună ceva însă îl împing acesta căzând jos din pat.

S.L: - Ce s-a întâmplat? Întreabă îngrijorată femeia ce tocmai intrase în salon la auzul izbiturii privind băiatul ce zăcea mort la pământ.

La vedera brunetului de pe podea So Ly sare ca arsă pentru al ajuta să se ridice.

Odată ce îl vede în picioare îmi lovește mâna privindu-mă urât.

S.L: - De ce l-ai dat jos din pat? Nu ști să te comporți normal cu oamenii?

Întreabă supărată femeia luându-l la examinat pe Yoongi care nu părea că știe ce se întâmplă dar se adaptase rapid.

În momentul în care s-a văzut in brațele mamei mele mi-a aplicat cea mai oribilă expresie facială pe care am vazut-o vreodată.

Era ceva pentru care putea să îți fie ciudă, dar sentimentele mele erau mult mai intense în acel moment.

Mă gândeam să îl ucid.

Mor, am scris 3 capitole în care am vorbit despre aceeași zi cu lux de amănunte..... ce face carantina din om