O familie necunoscută

7

O lună mai târziu

Mă trezesc de dimineață hotărâtă să fac lucrul la care mă gândesc încă de la divorț și acela este adoptarea unui copil.

Viața fără Yongi s-a dovedit ca fiind o viață total lipsită de sens.

Cu aceste gânduri mă opresc in fața orfelinatului privindu-l gânditoare.

Am investit așa mulți banii în noua casă, sper că voi putea lua în custodie un copilaș.

Se gândește So Ly intrând în clădire oprindu-se la recepție.

S.L: - Bună, cu cine ar trebuii să vorbesc pentru adoptarea unui copil?

Întreb eu femeia din spatele tejghelei ce mă privea veselă.

- Urmați-mă vă rog.

Spune scurt domnișoara eu urmând-o în biroul unei femeii mai în vârstă.

- Deci doriți să adoptați un copil?

Întreabă femeia făcându-mi semn să iau loc.

S.L: -Da, am adus actele ce demonstrează că am un buget îndeajuns pentru creșterea unui copil, certificatul, buletinul... sper că nu am omis nimic, aș vrea să îl adopt cât de curând.

- Asta este excelent, avem de ceva timp în creșă un copil foarte mic are abia câteva luni, ați vrea să îl adoptați?

S.L: -Da, aș putea să îl văd înainte?

-Desigur, pe aici.

Mă îndeamnă femeia conducându-mă până la copil.

Îl iau în brațe emoționată aproape lăcrimând îmi aduce aminte prea mult de Yongi.

S.L: - Aș vrea să îl numeac Yongi, se poate?

Întreb emoționată femeia de lângă mine.

- Ați putea să îi modificați numele în unul de fată.

Spune aceasta zâmbind.

S.L: - Este fată?

- Da, însă are deja nume dat de către mama sa înainte ca aceasta să moară și-a dorit să fie botezată Sun My So.

S.L: - Mama ei a murit?

Întreb tristă din cauza celor auzite.

- Din nefericire da.

S.L: - Îmi pare rău pentru ea. Îi voi lăsa numele așa. Totuși când se poate să o adopt?

- Chiar acum dacă doriți, o puteți lua acasă acum pentru o săptămână de probă, veți fi vizitată de inspectoare pentru a vedea cum evoluează relația dintre voi.

Accept săptămâna de probă semănând niște foi astfel adoptând fetița.

Odată ajunsă acasă las fetița în camera lui Yongi vrând să fac ceva de mâncare însă sunt întreruptă de soneria ușii ce suna insistent.

O deschid prietena mea intrând cu o sticlă se vin în  casă.

-Am auzit că ai adoptat un copil.

Spune aceasta așezându-se pe canapeaua din sufragerie.

S.L: -De unde ai auzit? Abia am adoptat-o.

- Știu te-am văzut intrând cu un copil în brațe.

- Am adus vin ca să, sărbătorim noua achiziție.

Spune femeia râzând cu sticla de vin în mână.

S.L: - Las-o baltă nu mai beau plus că mă deranjează că vorbești de parcă copilul ar fi un obiect.

- Eii haide, e ultima dată, știu că îți este dor de băutură.

Spune fata punând în pahar lichidul vișiniu înmânâdu-il prietenei sale.

S.L: -Să ști că nu beau mult...

Spun așezându-mă pe canapea lângă draga mea prietenă cu care ajung să beau până la leșin.

Soneria ușii îmi înțeapă urechile asta făcându-mă să mă trezesc.

O văd pe prietena mea dormind lângă mine încercând să o trezesc.

S.L: - Heei ai comandat ceva? Întreb zgâlțăind-o pentru a se trezi.

- Da...lasă-mă să mai dorm.

Se răstește aceasta întorcându-se pe cealaltă parte.

Mă ridic somnoroasă din pat deschizând ușa.