O familie necunoscută

22

Filmul ne este întrerupt brusc de câteva bătăi puternice în ușă lucru ce mă determină să merg să deschid.

- Sunteți doamna Myn So Ly?

Întreabă grăbit unul dintre polițiști aflați la ușă timp în care eu procesam situația.

S.L: - Da, eu sunt.
- S-a întâmplat ceva?

Întreb puțin tulburată de situația actuală așteptând răspunsul polițistului.

- Cineva ne-a anunțat că dețineți acte false.
- Și suntem nevoiți să facem niște verificări.

Spune polițistul făcându-le semn colegilor lui să intre.

- Dacă îmi permiteți, cu ce vă ocupați?

Întreabă brusc polițistul scoțând un carnețel și un pix pentru a nota.

Eu simțindu-mă cumva încolțită aleg să nu răspund și intru înapoi în casă unde îi văd pe toți ceilalți cum scormoneau printre lucruri.

Fără să îmi dau seama polițistul ce era acum câteva clipe afară intră și îmi blochează calea.

-Vă rog să nu intervenți în căutările colegilor mei, îmi puteți prezenta un buletin?

Întreabă polițistul băgându-și carnețelul înapoi în buzunar.

M.S: - Mamă ce întâmplă?

Se aude brusc vocea lui My So ce tocmai venise surprinsă de apariția polițiștilor.

S.L: - Desigur scumpo... este doar o neînțelegere... continuați filmul fără mine, rezolv repede și vin și eu.

Spun grăbită făcându-i fetei semn să plece.

-Fiica dumneavoastră?

Întreabă brusc polițistul privind atent pozele din casă în care apărea ea.

S.L: - Da...

Răspund parcă în șoaptă uitându-mă speriată în jurul meu la toate persoanele ce căutau prin diferite obiecte.

- Îmi puteți aduce și certificatul ei de naștere când îmi prezentați buletinul.

Îmi reamintește bărbatul luând loc pe una din canapele de zi aflate convenabil acolo.

Eu doar îmi scot portofelul prezentându-i buletinul după care mă duc după certificatul lui My So.

Îl dau și pe acela sperând că nu își va da seama că e fals, lucru ce aparent s-a și întâmplat.

- Da totul este în regulă...

Spune încet polițistul schimbând foile între ele urmând un oftat greu.

- Dar doamnă Myn, țin să vă anunț că suntem niște profesioniști.
- Nu suntem proști.

Spune polițistul întinzându-i femeii foile înapoi.

- Puteti să o luați băieți, certificatul de naștere e fals.

Spune brusc polițistul ridicându-se de pe canapea fără vreo urmă de regret.

În câteva momente sunt încătușată și târâtă până la mașinile de poliție unde mă aștepta o frumoasă blondă.

S.L: - Tuu...
- Doar nu ai...

Încep eu a spune printre dinți privind cu dezgust femeia aflată la câțiva metri distanță.

Blonda doar se uită câteva clipe superior la mine după care sunt băgată în mașina de poliție.

Nu puteam să cred că s-a aflat, totul
Se întâmplase atât de repede, pur și simplu nu puteam ține pasul cu ceea ce urma să se întâmple în continuare.

După câteva zile de reținere am aflat prima veste despre fiica mea și aceea veste era că My So fusese dată unui centru de plasament. Mi se rupsese sufletul, nu mă puteam obisnuii cu ideea că fiica mea fusese aruncată într-un astfel de centru.

La alte câteva zile distanță aflu că fostul meu soț a divorțat de acea viperă, lucru ce mă bucură un pic dar nu îndeajuns cât să uit durerea pe care o trăiam datorită fiicei mele.

În următoarele zile sunt în sfârșit eliberată din reținere plătind o amendă uriașă.

Poliția îmi interzise totuși să mai am vreun contact cu My So lucru pe care cu greu îl accept până când aceasta face 18 ani, moment în care alege să își schimbe radical viața.

Urma să se căsătorească cu Jin, care îi fusese alături în tot acest timp.
Nu vroia să mai audă de mine așa că s-a mutat înapoi în Coreea de unde mă putea ignora liniștită.

În cele din urmă am ajuns să îmbătrînesc singură, și să mor singură fără ca măcar să fi avut o familie.

Aiureaaa
Cea mai nasoală carte pe care am scriso vreodată.
Singurul motiv pentru care nu am șterso este pentru că chiar am muncit mult la ea așa plictisitoare și imperfectă cum e ea.
#final_trist

Carte terminată: 11 mai 2020