Sentimente

Amintiri

                   Când mergeam pe stradă, mă gândeam la tine... Mă gândeam la povestea ta, îți ascultam melodia.  Îmi plăcea să stau seara cu gândul la tine, îmi alina singurătatea. Acum, că îți scriu, mă gândesc la tot ce a trecut, la anii petrecuți împreună, la probleme, la glume, la tot ce a fost odată și nu se va mai întoarce...

                  Momentele în care tremuram când îți atingeam mâna din greșeală, când zâmbeam doar fiindcă știam că ești acolo. Simpla ta prezență mă învăluia într-un sentiment de euforie. 

                 Păcat  că s-a sfârșit! Păcat că eu nu pot merge mai departe, că am rămas ancorată în trecut... În trecutul tău... Îmi pare rău că am fost absorbiți, că am uitat de noi, că nu am văzut ce este cu adevărat important. Poate că acum este prea târziu pentru toate acestea. Nu voiam să mă deștept în al doisprezecelea ceas, dar nu mai pot continua așa. Suntem de acord că suntem în dezacord. Nu vreau să te las pur și simplu să pleci, să-mi furi fiecare emoție pe care am trăit-o atunci când m-am pierdut prima dată în ochii tăi. 

               Recunosc, iubire, nici nu îmi amintesc când sau cum te-am cunoscut. Nu mă judeca. M-am pedepsit eu suficient timp. 

               Iartă-mă că am stat noapte de noapte să analizez fiecare cuvânt pe care mi-l spuneai, că am căutat adevărul din fiecare minciună rostită de tine.  Știu că am avut o parte din vină. Vina mea a fost că te-am iubit. Am păcătuit la fiecare apus, în care te așteptam pe bancă. Mi-am sfâșiat inima de un miliard de ori, am așteptat să se regenereze ca mai apoi să învârt cuțitul în rană. Acum regret asta... Regret că nu am fost suficient de bună pentru tine. 

            Să mă ierți, iubire! Să mă ierți că te-am trădat. Trage-mă mai aproape de tine, să îți simt respirația caldă ca un fum otrăvitor care mă îmbolnăvește. Lasă-mă să mă mai bucur de căldura ta! Să mă ierți, iubire! Să mă ierți că te-am obosit, să mă ierți că te-am ținut departe de ei, dar te-am vrut doar pentru mine.

            Tot ce mi-am dorit, atâta timp, a fost să rămânem doar noi doi, să dispară lumea. Fii cu mine! Și restul? Tu nu ai avut niciodată nevoie de resturi! Când eram singură cu tine, mă emoționam, tremuram până în vârful degetelor, simțeam furnici în piept, nu te puteam privi în ochi. Acum, că îmi amintesc, îmi doresc să mă distrug, să mă topesc de dorul tău, să ard, dar să îmi cruț sufletul!