Sentimente

Vreau...

 
       Am o foaie goală-n față și vreau s-o umplu cu... Imaginile sufletului meu, emoții, sentimente, cuvinte... Vreau să mă confesez pixului și hârtiei, fiindcă doar ele mă pot scoate din agonia în care m-ai adus!

      Vreau să stăm singuri, deasupra orașului, privind luminile, să ne delectăm cu imaginea parcului înverzit, să-i șoptim vântului toate durerile noastre, iar el să le împrăștie. Și dacă vântul își va schimba direcția și ne va arunca mâhnirile-n față, să le confruntăm!

      Vreau să uităm un moment cine suntem, să uităm de lumea în care trăim și să îmi pun capul pe umărul tău. Să închid ochii și să trag adânc parfumul tău pe nas. Vreau să mă droghez cu iubirea ta și să caut paradisul. Vreau să stau în brațele tale, să mă iei de mână și să mă ții strâns, să simt că plutesc.

    Vreau să profit, măcar un moment, de secunda de romanță pe care mi-o oferi. Păsările să zboare deasupra capului nostru, greieri să țârâie, iar eu să-mi fac curaj să îți mărturisesc ce simt. Iar la răsărit, când voi deschide ochii și mă voi ridica bulversată din pat, să știu că nu a fost doar un vis frumos.

     Din păcate, nu se va întâmpla acest lucru decât în basme... Voi fi îngropată alături de speranța mea. Știu că nu îți va păsa, iar lumea mea va deveni gri. Păsările vor muri, luminile se vor stinge, greierii se vor opri din cântat, parcul se va veșteji... Chipul tău va fi pe cer, nu voi putea privi, respirația ta va fi în aer, iar eu mă voi sufoca...