Sentimente

Te iubesc, străine!

Fata se opri o secundă. Respiraţia ei devenea din ce în ce mai accelerată. Pulsul o luase razna. Pierduse controlul asupra propriului ei trup. Fiecare părticică din corpul ei devenea din ce în ce mai grea, ca de plumb. Băiatul își trecu fugitiv mâna prin părul său cenușiu. Privi zâmbetul de pe buzele roșiatice, de culoarea măceșelor, ale fetei. Dar numaidecât ochii îi rămaseră încleștaţi în decolteul brun, ciocolatiu, de unde porneau să se ascundă rădăcinile sânilor.

Adolescenta își dădu o șuviţă din părul său de culoarea coniacului după ureche. Se uită adânc în ochii băiatului. Era înlemnită. Nu mai văzuse niciodată asemenea ochi. Erau galbeni ca spicele de grâu, totodată, maronii ca scorţișoara și verzi ca smaraldul. Se rătăcii în irișii băiatului. Se scufundă în ochii lui, uitând în ce lume trăiește, cine este sau cu cine este. Ea se codi. Era învăluită în parfumul mentolat al băiatului cu păr cenușiu. Distanţa dintre ei era de câţiva milimetri. Putea simţi respiraţia regulată a băiatului în faţa sa mică, rotundă. Observă că el avea o aluniţă pe frunte, deasupra arcadei drepte.

Colţurile buzelor ei se ridicară instantaneu și, instinctiv, degetele ei firave începură să se plimbe pe faţa palidă a străinului. Parcă timpul își pierduse noima, parcă îngheţase doar pentru ei. El o trase mai aproape și îi simţi pieptul tare, de bronz topindu-se la pieptul lui. Formau împreună un singur element. Erau două corpuri necunoscute și un unic suflet solidar. Totuși, erau unul. Se priveau nedumeriţi unul pe celălalt sub lumina palidă a lunii, ce domnea pe cearșaful de întuneric.

Părticelele de piele ale băiatului ardeau sub atingerile catifelate ale fetei. Nu își știau numele, nu se mișcau, nu se îndepărtau, nu își vorbeau. Doar se savurau din priviri unul pe celălalt... Se completau...

Liniștea punea stăpânire peste cei doi. Erau două suflete pereche, despărţite într-o viaţă anterioară, ce s-au regăsit și își domolesc dorul, foamea de atingeri, setea de dragoste. Fata analiză trăsăturile băiatului, memorând culoarea palidă a feţei, nasul mic și buzele voluptoase. Băiatul menţinu ritmul dansului artistic, pe care iubirea îl imagina și își lipi buzele crăpate de cele ale fetei. Aceasta tresări nedumerită, apoi își închise ochii și savură gustul pasiunii.

Tăcerea fu spartă de fata ce murmură înfundat "Te iubesc, străine!". Au fost o noapte, o atingere, un sărut, prin care cei doi și-au exprimat sentimentele neclare, un foc de tabără ce ardea în interiorul celor doi. A fost prima, singura și ultima oară când sufletele s-au atins și au gustat adevărata fericire. Un sentiment pe care nu îl vor uita cu trecerea timpului și apariţia cicatricilor, a fost singura dată când cei doi au trăit și nu doar au supraviețuit.