Sentimente

Fantoma

Ea avea pielea fină, catifelată, mai puțin unele locuri cicatrizate pe încheietură. Acolo nu se ascundeau doar tăieturile de lamă, ce i-au străpuns  pielea, ci și durerea. Ochii plânși, dar sinceri, inima sfâșiată, dar plină de speranță. Ea mereu se întreba:"Dacă totul ar fi perfect și viața ar fi frumoasă,nu am mai putea spera că mâine va fi mai bine, ce rost ar mai avea?"

Ea avea buzele rozalii, subțiri, pielea nepătată de fond de ten, dar cotropită de vânătăi și cearcăne. Ea nu avea un corp de model, dar nu era nici grasă. Nu avea forme, dar nici grăsime. Nu era sportivă, dar nu avea absențe la ora de sport. Era...comună, era...ea. Arăta...decent. O fată... banală. Nu era diferită, dar era unică!

Avea părul drept și șaten, până la umeri, ochi căprui și o față rotundă. Nu se îmbrăca extravagant, nu ieșea în evidență. Se uita în oglindă și vedea o fantomă. Era doar carcasa fetei care a fost odată. Sufletul ei se evaporase. Nu va mai fi niciodată ca înainte!

În schimb, el era un băiat înalt, cu părul de culoarea caiselor, cu ochi radianți ca smaraldul. Avea buze cărnoase, tenul puțin măsliniu, avea un corp bine lucrat. Avea o voce de înger, o urechie muzicală unică, cânta la chitară, la pian și la vioară. Practica hambal, baschet și fotbal. Avea talent la desen și la pictură, se îmbrăca doar cu haine scumpe.

Îl observai de la o poștă. Era genul de băiat politicos, manierat, care îți deschidea ușa și îți trimitea flori. Era tupeist, dar și timid. Toate fetele îl adorau. Îi plăcea să piardă timpul, după antrenamente, în spatele blocului, cu prietenii lui, fiindcă avea mulți prieteni, spărgeau semințe, jucau fotbal, fumau. Ea stătea acasă și învăța.

Ei nu se completau. Nu aveau nimic în comun. Erau diferiți, din lumi paralele. El nu știa să iubească, ea iubea orice fărâmă de viață, lui nu îi păsa, ea se agita mereu, el își aprindea o țigară, în timp ce ea deschidea geamul. Ea era bolnavă de suferință, el zâmbea în fiecare zi. Ea era înconjurată de ceață, în viața lui erau doar furtuni.

De ce s-a băgat și el în poveste? Era povestea ei. Ei nu erau alb și negru, înger și demon. Ea era gri, în timp ce el era un curcubeu. Ea era un om, el era un zeu.

Păcat că soarta nu i-a vrut împreună. Pentru el, ea era doar o fantomă! Erau așa de frumoși împreună. El încă este...