Ultima noapte

32 3 0
                                    

-Promite-mi că în noaptea asta nu vei pleca!
-Dar... Trebuie...
-Nu, te rog! Promite-mi!
-Îți promit! Am reușit să spun eu în cele din urmă.
-Vreau să știu că în noaptea asta, vei dormi în brațele mele! Vreau să te simt lângă mine!
-Mâine dimineață, când mă voi trezi, vei fi primul care îmi vede fața!
-Și vei fi cea mai frumoasă, ca întotdeauna!
-Și dacă voi vrea să plec?
-Nu vei vrea, va fi cea mai frumoasă noapte din viața ta!

I-am luat mâna într-a mea și i-am dat o șuviță din părul de culoarea abanosului, ce-i alunecase pe frunte, aproape de ochii verzi, deoparte. Un mic zâmbet și-a făcut apariția în colțul buzelor sale rozalii. M-a tras mai aproape de pieptul său, până când i-am auzit respirația regulată, ce se lovea de fruntea mea ca de un iceberg. M-a sărutat părintește pe frunte, îi auzeam bătăile inimii. Mă liniștea. Nu știam cum, nu puteam înțelege de ce, dar mă calma. Simplul gând că el era acolo și respira, îmi făcea pielea de găină.

A închis ochii și și-a poziționat brațul în jurul abdomenului meu, în așa fel încât nu puteam pleca. Era acolo, eu eram acolo, în așternuturile lui, era perfect! Nu voiam să plec, dar trebuia. Nu puteam sta, nu era locul meu acolo...Îmi doream ca acea seară să nu se mai sfârșească vreodată! Să stau cu el, să îl privesc cât de liniștit dormea. Îl iubeam, fiindcă era el, era special, avea felul lui ciudat de a fi, avea caracterul lui diferit.

Dacă cineva i-ar fi făcut vreun rău, ar fi avut de-a face cu mine! El mereu a avut grijă de mine, m-a ascultat, a avut încredere în mine, când nimeni nu a avut, i-a păsat de mine, când nici mie nu îmi păsa. Era rândul meu să am grijă de el, în momentele sale de vulnerabilitate, dar nu puteam. Eu nu puteam face nimic, aveam mâinile legate.

Îi priveam chipul în negura nopții. Acum era și mai întunecat. Îmi era greu, să mă despart de el, să rup o bucată din mine și s-o arunc într-o prăpastie, nu aveam pe nimeni altcineva. Nu puteam pleca, dar... De ce trebuie să existe mereu un dar? De ce nu poate fi totul ușor?

Am închis ochii, m-am scufundat încet în lumea viselor, lumea în care totul era perfect. Erau magice momentele în care dormeam lângă el, în care eram inconștientă, iar trupurile noastre zăceau unul lângă celălalt. Am dormit atât de bine, mai bine ca niciodată! A avut dreptate, a fost cea mai frumoasă noapte din viața mea!

SentimenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum