Criminală

Capitolul 4

editat 🐸

— Tu...tu.. Spuse Hyungsik, venind spre mine cu pași lenți și arată spre mine

— Eu...eu, îl imit eu cu un zâmbet pe buze și mă dau în spate.

— De ce tot bagi în asta? De ce nu puteai să taci? Te bagi în viața mea mereu, și pentru asta te urăsc Lalisa Manoban, te urăsc, mă auzi? Țipă acesta la mine iar eu îl privesc rece.

— Urăște-mă. Fa-o, toți o fac. Îi spun încet și rece, apoi trec pe lângă el.

— Lisa, nu am vrut să... Încearcă să spune acesta dar i-o tai repede și rece.

— Nu ai vrut să spui asta, nu? Toți spuneti la fel, niciodata nu va gândiți la sentimentele celorlalți. Tu ți-ai vărsat nervii pe mine doar pentru că am spus, purul adevăr. Stii ce? Eu pe tine te voi ierta, dar nimic nu va mai fi ca înainte Min Hyungsik, ai auzit? Nimic. Îi spun rece și lent. Apropo, o să dorm pe jos. Spun în timp ce îmi pun o pernă sub pat pentru diseară.

— Lisa, imi pare rau, serios. O să dorm eu pe jos. Spune el agitat și mai ca plângea

— Tu nu înțelegi când am zis ca dorm eu pe jos? Tip la el

— Vechea Lisa-

— Nici măcar să nu incerci să termini propoziția, Sungh. Îl atenționez

— a revenit.

Eu doar pufai nervoasă și mă uit prin încăpere cu mâinile în san, toți se uitau spre noi. 

— Ce? Tip eu și ei tresar apoi se întorc la ce făceau.

— Lisa, te rog, iartă-mă, chiar nu am vrut. Am avut doar nervi, te implor! Fac ce vrei, iartă-mă! Spuse Hyungsik și imediat se punea în genunchi.
Oftez și mă uit spre el rece, dar când îi vad speranța din ochi, zâmbesc.

— Sunt iertat? Spuse acesta și largii ochii

— Da..spun stins și mă abțin să nu zâmbesc.

— Oh Doamme, mersi, mersi, mersi, mersi enorm! Imi venea să plâng. Sare acesta și mă îmbrățișează iar Sungh ne privește mândru.

— Arăți ca un bunic care își privește nepoții ce se împacă. Îi spun eu iar el își mângâie barba inexistenta.

— Stiu, nu? Spuse el

— Dar eu tot dorm pe jos, și nu e din cauza ta Hyungsik. spun eu

— Ce? O să răcești! Se rasteste Taehyung.

Ăsta îmi asculta cumva conversațiile?

— Nu e treaba ta. Și nu o sa răcesc, am mai dormit pe jos. Spun rece și îi zâmbesc forțat.

— Acum putem vorbi între patru ochi? Spuse și îmi pune mâinile lui peste mâinile mele. Îmi retrag mâinile și le fac semn băieților să plece, aceștia fac întocmai.

— Ascult. Spun rece și îmi pun mâinile în sân

—  Ne-am distanțat. De ce? Spuse el și pufai nervoasă iar el mă privește confuz

— Mai ai tupeul să intrebi de ce? Tot ce făceai era să vorbești ori cu Irene ori cu Iseul și de mine nu aveai timp. Uite ca mi-am găsit și eu niște prieteni. Spun eu iar acesta mă privește atent.

— Nu este adevărat. Tu nu ai vrut să dormi cu mine, de asta l-ai pus pe Hyungsik să doarmă cu mine atunci. Tu ai început. își luă acesta apărarea

— Poftim? Cine dracu ți-a zis asta? Era o fucking farsă și apoi te-am văzut cu Irene în pat, ce era să fac? Să dorm între voi doi? Mă rastesc eu