Criminală

Capitolul 10

-" Noi am fost prieteni cu beneficii!"

Aceste cuvinte le auzeam de fiecare dată când ma uitam la JungKook.
Acum el nu mai este aici, eu îmi fac bagajele, azi plec de aici în sfârșit. Nu pot uita acea conversație..

-Flashback-

- Poftim? Adică v-ați comportat ca iubiții?

- Da, te rog iartă-ne!

- Până când a fost asta? 

- Până acum două săptămâni, el mi-a spus că te iubeste..iar eu am acceptat deoarece și eu am niște sentimente față de o fată. Iti jur, ca atunci când mi-a spus aia am terminat-o! Iar eu vroiam sa îi spun să o terminăm, și să fim prieteni normali, însă nu găseam momentul potrivit. Lisa, îți jur, nu am vrut să îți facem rău!

- JungKook, eu, am nevoie de timp să ma gandesc...

- Oricât vrei tu, dar, te rog, iartă-ne..

-End flashback-

Mi-am scuturat capul, nu pot să scot din cap acele cuvinte. M-am oprit pentru o secundă și am întors capul spre portretul desenat de el.

L-am luat și am citit ce scria. Scria.. "Iartă-ne". O lacrima mi-a alunecat pe obraz, dar am șters-o rapid. Am pus foaia desenată în geantă și am terminat.

Acum asteptam sa vina cineva după mine.

*
- Ești liberă să îți trăiești viața în liniște și pace. a spus judecătorul apoi mi s-au scos cătușele

Am plecat însoțită de San și încă un gardian. San mi-a dat o foaie apoi mi-au deschis porțile.
Am ieșit afară zâmbind și am inspirat adânc.

- În sfârșit! am spus fericită

Am luat un taxi, aveam bani din închisoare, mai precis luptele, care se plătesc foarte bine.
Destinația mea era, fosta mea casă.

Am mulțumit șoferului, i-am dat banii apoi m-am uitat la casa, care era la fel. Nu au schimbat nimic. Era totul la fel. Am privit casa apoi am hotărât să o iau din loc.

-perspectiva autor-

Lalisa făcea pași hotărâți până la usa. A bătut, răspunzandu-i o servitoare, care a făcut ochii mari când a văzut-o.

- Sunt acasă? a întrebat ea iar servitoarea a aprobat dintr-o mișcare a capului

A trecut pe lângă fata incremenita și a urcat în camera sa cu pași la fel de hotărâți ca înainte.

- Iubito, iar faci pași de elefanți! a țipat o voce care se apropia la fiecare cuvânt rostit, o voce cunsocuta, o voce pe care o putea recunoste, era tatăl ei.  Aigo,ajută-mă cu cravat-, acesta s-a oprit din mers, din făcut cravata, privirea i s-a întunecat. Ce cauti aici? Ieși afară! a țipat la fiica lui

- Stai liniștit appa, doar imi iau lucrurile. Ca să nu aveti amintiri neplăcute cu fiica voastra. a spus ea și a trecut pe lângă acesta

- Din clipa în care ai omorât acea persoană, eu nu mai sunt tatăl tău!  a spus el

Fata și-a continuat drumul spre fosta ei cameră.

- Nu am omorat-o eu! Am fost acuzată pe nedrept! a spus ea

- Esti o rușine! Ia-ți ce ai și pleacă, sa nu te mai văd. Esti o greșeală! s-a rastit omul care se presupunea ca era tatăl ei

- Dragule, de ce tipi? Ce s-a intampl- Ce faci tu aici? a spus 'mama' ei care a apărut din cauza zarvei.