Tribunalul scriitorilor

Morminte și lalele-Gabriela Wyrth

Bună tuturor! Aș aprecia ca toate comentariile autorului cărții, cele legate de paragrafele următoare, să fie exprimate în dreptul acestora, pentru a-mi fi mai  ușor a urmări părerea acestuia despre fiecare parte a capitolului.

 Delectează-te cu această critică a unui volum de poezii cel puțin moderne. 

***

Mulțumesc autoarei pentru cererea dată (și increderea la pachet).

Titlul: În primul rând cred că este de apreciat faptul că ai avut grijă a folosi diacritice. Nu știu  încă (deși mă aștept) dacă apar și de-a lungul versurilor, dar cu siguranță ar fi un punct avantajos. Sintagma "morminte și lalele" este oarecum ambivalentă. Mă face sa-mi imaginez doua posibilități:  în sens concret, morminte în pământul cărora au fost plantate lalele, și deci se încearcă a creea viață din moarte, pe cât posibil. Nu cunosc simbolistica lalelei, cel mult aș spune ca este o floare a primăverii, și deci semnfică renaștere, o a doua șansă spirituală, în acest context, și că la formă amintesc de lacrimi. În alt sens totuși, poate face referire la tema neputinței, sau mai degrabă la cea a timpului trecător, omnipotent față de om, trup și suflet. Dacă în critica anterioară ne apropiam de Bacovia și al său simbol etern, aici parcă îl regăsesc mai degrabă pe Arghezi, el atribuind florilor diverse materii anoste, sfârșite.

Descrierea: Este mult prea scurtă pentru a se numi astfel, și mult prea abstractă pentru a transmite mesajul poetic ce-o urmează.  Cred că ultima propozitie din aceasta, anume:"Nu uitati să aduceti lalele la morminte de sfori"  ar trebui pusă la  început, pentru a forma o oarecare așteptare în mintea cititorilor pasionați de lirisme, referitoare la conținut. Înteleg și susțin păstrarea misterului mereu, dar trebuie să dăm din casă uneori, mai ales în descriere care, ne place sau nu, asemenea titlului, trebuie să fie superioară versurilor pentru a reuși să le cuprindă și unifice. Totuși, este bine că ai inclus termenii titlului.

Uite, observ cu această ocazie că nu ai citit capitolul anterior, dedicat unei creații asemanătoare. Menționez asta doar pentru că acolo, la fel ca acum, am simțit nevoia să spun că etichetele trebuie sa nu fie doar cuvinte cheie. Adica, DA, trebuie sa fie cuvinte cheie, însă este esențială si forma dată lor. Încearcă să le schimbi după plac, să eviți repetițiile si ordinea stabilită să aibă un criteriu anume. De exemplu, hotărăște o cantitate exactă și ordoneaza-le pe perechi, după rimă sau litere.

Părere generală: Este bine că ai numit, nu doar numerotat, capitolele, acest detaliu dovedind capacitatea de a restrânge mesajul poetic dorit a fi transmis.

Exact cum spune și primul titlu: "Polisemii", se vede că majoritatea cuvintelor și imaginilor artistice create au cel puțin două sensuri de interpretare. Atât timp cât tu, ca autor, îți scrii gândurile și sentimentele așa cum îți este pe plac fondului subiectiv, și apoi le dai forma pentru publicare, zic personal că nu este niciun deranj. Oricum, cititorii se regăsesc de cele mai multe ori în versuri prin prisma a cine stie câte experiențe de-ale lor, astfel că deși ție  îți sunt firești, necunoscute, la ei ajunge ceva familiar , dezvoltându-se o legătură pe care toți din contextul artistic și-o doresc. Totuși, consider că un creator liric trebuie să știe dinainte exact despre ce vrea să scrie, nu pe parcursul înșiruirii sau la sfârșit, pentru a fi terapeutic și a transmite cel mult 3 idei principale corect și concis, nu 20 nereprezentate și nefinalizate.

Se obseervă ușor într-adevăr legătura între titlul si ideea expusă, ceea ce este bine întotdeauna. În plus, pe parcursul capitolelor există o evoluție în concretețe,deși metaforerele rămân surprinzătoare. Și prezența continuă a diacriticelor mă face să zâmbesc. 

Observ intelectualizarea emoției și asta mă face să consider că aceste poezii nu sunt scrise doar pentru relaxare sau plictis( avem destui din aceștia).

Apar laitmotive: "demonii",  "vise", "stele", "flori" din poezie în poezie,  cele care construiesc un cadru artistic specific, în care te regăsești ca autor și trăiești.

Probabil nu-mi pot eu depăși "analitismul",  nevoia de ceva efectiv, de nu pot percepe în profunzime, însă  unele dintre poezii cu sigurantă satisfac scopul estetic al artei, ceea ce este mai rar decât am crede. 

Sfaturile adunate:

-documentează-te legat de simbolurile universale ale literaturii. Sunt numeroase, seamănă între ele, și în poezie este binevenită diversificarea

-lungește în mod sigur descrierea. Eventual, poti să copiezi strofe dintr-o parte preferată, sau versuri din mai multe capitole proprii

-stabilește una sau două teme înaintea oricărei poezii, pentru a nu risca să cazi în capcana "cantitate mai presus de calitate"

-rezolv-o cu etichetele

-găsește o balanță echilibrată între mister și expunere

-citește de toate și găsește inspirație și în planul uman-terestru, nu doar cel cosmic

-creează și o artă poetică. O formulă a ta față de artă și societate.

-diferentiază uneori stările transmise. De exemplu, poti creiona fericirea sau extazul in acele nuanțe gri, într-un mod foarte autentic, sunt sigură

-visurile,dacă nu visele, se și împlinesc în realitate uneori. Un strop de pozitivism nu strica, din 10 în 10 părți

-continuă cu lirismul subiectiv și acest eu liric prins în interiorul totului

În rest, toate bune și cât se poate de  încărcate de vise.

................................................................................................................................................................

O să-mi țin cuvântul și voi atașa coperta la început, imediat ce am ocazia. Si voi reveni cu modificarile si adaugarile necesare pentru orice perfectionare a randurilor de sus.

Ca la nivelul oricărei poezii, nu se poate fără interpretare. Totuși, sper că recomandările să fie în număr mare și de folos. Și mai ales ca așteptarea să nu fi părut lungă,și că a meritat cu varf și îndesat.

Timpul scrierii: 2 ore jumatate

Întrebare pentru autor: te caracterizezi pozitivă sau negativă în viața de zi cu zi?

Recompensă: Un follow. Si aici transmit de asemenea modificarea realizată pentru această rubrică, care va fi inclusă și în capitolul cu formularul imediat. Doresc adăugarea unui scurt cometariu legat de acest capitol la sfarșitul unui capitol din cartea ta. 

Exemplu: "Cititori, acestei cărti i-a fost de curând dedicat un capitol în "Tribunalul scriitorilor". Dacă aveți interes, mergeti să aruncați o privire".

Sau în oricare alt mod dorit, numai să includă titlul acestei cărti.

Până data viitoare, doresc tuturor mult chef  de lucru și multă inspirație.

Hai să (continuăm să) scriem!