Salutări tuturor! Cu acest capitol consider că îmi este anunțată după placut nostru revenirea pe plaiuri beletristice, după vacanța bine meritată. Și cum altfel decât cu o poezie, mă întreb acum. Sper să avem experiențe plăcute, literare și în această toamnă încă foarte ofertantă climatic.
Așadar, să fie critică! Și poezie!
***
Titlul:
"Pleonastic" îmi transmite , datorită cuvântului de bază "pleonasm" cât și a contextului poetic, repetarea unor greșeli, unor experiențe nefaste pentru a învăța , pentru a evolua, acesta fiind în mod concret un scop literar. Așadar, atât timp cât se învață, greșelile , ca să nu spun eșecul, sunt mai mult decât necesare. Drept adjectiv în poezii, "pleonastic" exprimă repetiție voluntară, autorul asumându-și imperfecțiunea scrierii tocmai pentru a învinge așteptările celorlati, consider.
Descrierea:
O frază prea scurtă pentru a descrie conținutul celor zece capitole. După lecturarea frunzărită, îmi pot da seama că numai a doua parte este în legătură cu mesajele poetice, în secvențe fiind dese exprimările ca "nu am purtat-o pentru că era prea infinită pentru mine", iar descrierea ar trebui să fie nu doar mai largă, ci simbolică, chiar o artă poetică în care autorul , care-și cunoaste cel mai adânc scrierile, să exprime importanța scrierii și menirea acesteia în lumea proprie sau universală. Zic și eu.
Da, am spus la un moment dat că uneori contează mai mult calitatea decât cantitatea celor spuse în descrierea cărții, dar cel mai important este echilibrul. Iar în cazul acesta, parcă lipsesc amândouă, așadar nici urmă de organizare, îmbunătățire.
Părere generală:
Acestui autor parcă îi place mai mult cuvântul "nu" decât "da" fiindcă versurile implică fugă, inexistență, eternitate, pura negație, bine, cu asta se poate identifica rapid printre cititori, dar mai ales a se distanța și a se compara doar cu sinele.
Totuși, cred că eul (său) liric este ușor pesimist, neîncrezător. Total altceva decât mândru de propria ființă, deoarece ori el este prea "ieftin", ori toate celelalte sunt scumpe: "sentimentele mele păreau/ prea ieftine", "nu aveam cu ce plăti", "când știam că sunt nedemnă". De cealaltă parte, am putea spune că se autoapreciază mult și drept consecintă nu are intenția de a dărui ceva exteriorului "mereu îmi ziceam că sunt egocentrică", ceea ce nu pote fi catalogat bun sau rău de către cititori, ci poate doar să existe sub gândurile si sentimentele autorului.
Nu găsesc personal legătura între titluri și cuprinsul versurilor, dat fiind că aproape niciodată acele cuvinte nu se regăsesc în poezii. Înțeleg, poate spre a adânci interpretarea, misterul și magia poetică, insă în unele dăți acestea chiar nu se întâlnesc în oricare posibilă interpretare ceea ce transmite o amestecătură de idei în mintea autorului în timpul scrierii poeziilor. Cei care au scris măcar o poezie până în această zi descoperă că gândul inițial, odată așezat pe hârtie, se poate metamorfoza în altceva, de obicei mai bun. Si cred că astfel se întâmplă și aici, mai ales dacă titlul este hotărât înaintea poeziei. Nu zic, poezia transmite mai degrabă sentiment decât materie, și poate că tocmai căutarea ideii îmi ingreunează mie acum interpretarea, și toti ceilalti sunt mai "atinsi" emoțional decât mine, dar nu am putut să nu includ acest aspect la nivelul acestei cărți.
Sfaturile adunate:
-îmbunătățește forma și fondul descrierii. Uite, poți utiliza câteva versuri din "metronom", aceasta fiind cea care se apropie cel mai mult de o artă poetică
-adaugă etichete. La nivelul acestora poti chiar șterge dintre cele deja scrise.
-nu-ți fixa ideea de a avea titlul înaintea versurilor
-transmite puțină încredere prin eul liric
-joacă-te cu emoțiile în general
-urmărește să cuprinzi puțin pozitivism sau măcar să transmiți legătura cu universul prin tonuri mai ludice
-cuprinzi multe cuvinte deosebite care ar fi acompaniate și mai frumos de simboluri, numeroase și acestea.
-scrie mai mult
-lirismul subiectiv prinde bine
---------------------------------------------------------
Sper ca interpretarea să nu fi depășit critica și autorul, voi toți adică, să poată prelua cu ușurință îndrumările care, spun eu, pot fi aplicate asupra multor creații.
Timpul scrierii: 3 ore.
Întrebare pentru autor: Ai încredere în tine în viața exterioară scrisului?
Recompensă: Un follow. Plus adăugarea unui scurt comentariu legat de acest capitol la sfârșitul unui capitol din cartea ta.
Exemplu: "Cititori, acestei cărți i-a fost de curând dedicat un capitol în "Tribunalul scriitorilor". Dacă aveți interes, mergeți să aruncați o privire".
Până data viitoare, doresc tuturor mult chef de lucru și o grămadă de inspirație.
Hai să(continuăm să) scriem!
-
YOU ARE READING
Tribunalul scriitorilor
RandomAşa cum exprimă titlul, mai mult sau mai puțin, în această carte poveştile vor fi judecate, notate calificativ. Iar tu, scriitorule, vei fi caracterizat după merit. *Sper că nu te-ai speriat atât de tare încât să nu răsfoieşti această carte. M...