Aşa cum exprimă titlul, mai mult sau mai puțin, în această carte poveştile vor fi judecate, notate calificativ. Iar tu, scriitorule, vei fi caracterizat după merit.
*Sper că nu te-ai speriat atât de tare încât să nu răsfoieşti această carte. M...
Prefer să las nota autorului pentru sfârșit, dar aici spun ca aș aprecia ca toate comentariile autorului cărții, cele legate de paragrafele următoare, să fie exprimate în dreptul acestora, pentru a-mi fi mai usor a urmări părerea acestuia pe text.
Delectează-te cu această critică a unui volum de poezii contemporane.
****
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Titlul
Trecând peste cacofonia creată prin alăturarea celor doua litere "c", îmi place titlul. Luându-l de la coadă la cap, "presate" îmi sugerează timpuri îndepărtate ale vieții, simbolizate prin "flori", iar denotativ, oricine care presează flori poartă în suflet un moment special atribuit plantei, care se doreste a rămâne o amintire perpetuă, poate depășire a morții, atât mintal, cât și material, astfel anunțându-se că exista un lirism subiectiv ( doar o presupunere, nu-mi amintesc versurile citite anterior în acest moment) . Așadar, sintagma "flori presate" este potrivită dacă în strofele ce urmează este descris universul liric prin verbe la timpul trecut, cu fiecare poezie fiind contemplată, evocată o nouă, îmbătrânită de timp floare. Pe de altă parte, "discul" transmite continuitate, etern, un ciclu nesfârșit al trecutului în prezent, o rotire a timpurilor și spațiului în fondul umanului, coexistentă, și adaugă un ritm interior, o aparență muzicală. Și, deși la volumul de poezii este mai ușor decât la povești, este bine că i-ai acordat autenticitate, demonstrându-ți interesul.
Descrierea
Hm, oarecum realizez încă din primul termen tema timpurilor afirmate mai sus, căci apare "încă", o activitate efectivă de lipire a florilor pe disc tradusă din trecut în prezent. Și am avut dreptate cu lirismul subiectiv, hihi. Aceasta integral este o îmbinare de metafore surprinzătoare, de corespondențe între spațiul cosmic și cel sufletesc. Nu stiu ce vârstă ai sau ce istorie a lecturii, însă afirm personal că atunci când citesc aceste fraze, îmi amintesc de Simbolism, curent literar care cred ca nu îți este necunoscut (Se poate să fie, doar că sunt transmise anumite înclinații specifice acestuia. Posibil și sa vină natural, și atunci ai noroc.) Nu în viziunea impunătoare, de recurență a lui Bacovia, desigur, dar o asemănătoare prezență a distrugerii, a neantului și a cenușiului plasate în "vise" "sperante" "esenta". Oricum, își face datoria: Stârnește dorința de a citi mai mult.
Deși nu scriu de obicei despre etichete, la tine am observat ceva si nu pot sa nu includ aici: Sunt 8 la număr, o cantitate potrivită, iar ordinea este cea care mi-a atras ochii. Te sfatuiesc să păstrezi acea tonalitate împerecheată a cuvintelor care încep cu aceeași literă "abstract", "alb" , "poezie" "presate", dar să o și finalizezi, fie prin adăugare, fie prin ștergere, căci "disc" si "flori" nu au pereche, și sunt chiar în mijloc. Consider că acest mic detaliu ar da o notă de elegantețe și ar motiva iar acel interes.
Părerea generală
În continuare se păstrează acea aparent tipică ție combinație de antonime: "lacrimile" /"foc" "albastra"/"(ne) albastra" "rasărit-apus". Păstrarea este, zic eu, bună, deoarece creează un tipar al operei și al autorului, care-l face usor de recunoscut și îi mentine caracteristicile. Dar ca la orice, nu trebuie să fim conservatori, ci să ne avantâm și în nou uneori, pentru a găsi plăcerea de fiecare dată, puțin mai mult.
Se dezvoltă laitmotivele, în cazul de față culoarea "albastru", "focul" sau "vis", o trăsătură simbolistă, pe cuvânt.
Este de apreciat efortul dat pentru că fiecare poezie să aibă o anumită structură, aș spune ingambament, dar nu știu cât de cunoscut este termenul. Cu alte cuvinte, forma nu este clasică, un aspect pozitiv și întâlnit în creațiile prezentului. De asemenea, ca o noutate, este o structură clasică, strictă a aranjării capitolelor, părându-se a se trece la o nouă temă, o nouă "floare" daca vreți, după fiecare 15 capitole.
Apare acea modelare a eului în forme neașteptate ale obiectelor înconjurătoare, "luminile din suflet" "cerul-sânge", o oglinga sufletească între interior și mediul înconjurător.
Existența sau necesitatea "Divinului" în strofe oferă ceva nobil, pur întotdeauna temei poetice. Da, în asemenea versuri să zicem că "are ce cauta", însă mi-ar placea și putin mai multă concretețe.
Capitolul "15": Pare a fi o artă poetică. N-am de unde să cunosc dacă asta a fost intentia sau doar supraestimez eu, dar mereu "cuvintele" "mi-am săpat floarea" "revigorare" "avânt pe care abia pot să-l simt" mă vor face să cred că îmi este transmisă legătura autorului cu lumea și cu arta, cu importanța și misiunea creației, întocmai definiția unei arte poetice. Cel mai bine expus este in capitolul "*": "o, nu scrie poezie când ești gol/ caci goală-ți va fi și poezia/simularea sentimentului e obscur" (oho, eu aș fi zis că este chiar obscen să simulezi sentimente, la general). Un sfat răsfrânt din propria opinie, legat de artă și de momentul inoportun pentru creație.
Sfaturile adunate
- corectează cacofonia din titlu.
-adaugă putină concrețe în profunzimea metaforelor, pentru a evita impresia unor expresii frumoase, doar așezate.
-îmbină noutatea cu ceea ce ai realizat și menținut până acum.
-păstreaza atenția si interesul intotdeauna vii.
-adaugă "Divinul" nu neaparat concret prin acest cuvânt, ci apelează mai des la "aripi" "aureole" "Absolut" "ingeri", "rai", pentru a nu fi atât de pregnant.
-joacă-te cu mai multe cuvinte.
-exprimă diferite stări.
-citește despre culori si simbolistica acestora, iți va lărgi orizontul îndreptat spre nuanțe.
-citește poeti simboliști. Cred eu că te vor inspira si te vei regăsi în multele lor scrieri. Ca inceput, îți recomand "Ecou de Romanță" a lui George Bacovia. Uu, sau Ion Minulescu, toate.
Prima critică pe anul și volumul acesta, Doamne ajută! Sper din suflet sa nu-mi fi ieșit din mână după toată absentarea, și să fie pe placul celor care vor ajunge până la aceste cuvinte.
Voi atașa urmatoarele zile la începutul capitolului și o copie a copertei, pentru a nu exista confuzii și a fi mai usor de găsit pentru cei interesați.
Sper ca interpretările adăugate să nu știrbească elementele de morală, fiind poezie nu am găsit altă cale în a mă exprima.
Timpul scrierii: 2 ore.
Întrebarea pentru autor: de ce ai ales trecutul, și nu viitorul ca "materie de lucru"?
Recompensă: Un follow. Un comentariu scurt legat de acest capitol. Exemplul: Cititori si autori, acestei carti i-a fost de curand dedicat un capitol in Tribunalul scriitorilor. Daca aveti interes, mergeti sa aruncati o privire. Sau oricum iti este pe plac, numai sa includa numele acestei carti.
Sper ca așteptarea sa nu fi fost insuportabila, si mai ales ca a meritat cu vârf și îndesat.
Până la capitolul urmator, doresc tuturor multă, multă inspiratie si mult chef de lucru.
