Ａｎｘｉｅｔｙ|| ᴍɪɴ ʏᴏᴏɴɢɪ

𝗿𝗮𝗶𝗻 ' 雨

Sorbeam din ciocolata caldă în timp ce priveam stropii de ploaie cum se loveau de geamul aburit ca mai apoi să se prelingă pe geam în jos. Iubeam ploaia şi sunetul pe care îl crea.

❝Oamenii trişti iubesc ploaia pentru că se bucură că nu mai plăng singuri. Cerul plânge cu ei.❞

-"Fursecuri?" Mă întorc cu fața spre Yoongi care ținea în mână o cutie cu fursecuri cumpărată de la magazinul de alături.

-"Nah." Mă întorc la admirat geamul. Yoongi se pune lăngă mine şi începe să mestece fursecurile făcănd un sunet enervant din cale afară.
-"Poţi mănca mai încet te rog frumos?!" Mă uit urăt la el. Acesta se bosumflă şi pune cutia cu fursecuri pe masă.

-"Ai fost fetiță rea, Nova! Nu mai lăsat să mănanc aşa că te voi pedepsi."

-"Cum?" Îmi dau ochii peste cap.

-"Vei fii nevoită să mă îmbrățişezi toată noaptea." Zămbesc şi îl iau în brațe.

Era minunat să te uiți cu Yoongi la un film amuzant în timp ce afară plouă iar tu porți un hanorac larg şi călduros...

Mă fac comodă pe canapeaua unde nu ştiu cum naiba am încăput amăndoi şi încep să mă joc cu părul lui, acesta stănd cu capul pe pieptul meu cuprinzăndu-mi talia.

-"Ce mă enervează personajul ăla..." Îi spun lui Yoongi dar nu îmi răspunde nimic semn că ca a adormit. Sting televizorul şi ațipesc şi eu.