Ａｎｘｉｅｔｙ|| ᴍɪɴ ʏᴏᴏɴɢɪ

𝗱𝗲𝘀𝘁𝗿𝗼𝘆𝗲𝗱 ' 破壊されました

Ora 8:21

-" Aish, ce naiba?!" Țipă Yoongi nervos.
-" Hmm, ce ai?" Îl întreb supărată că m-a trezit.
-" De ce mă îmbrățişează ăsta în somn?" Îl împinge pe Jimin jos de pe el iar acesta se trezeşte confuz.

-" Ce se întămplă?" Întreabă blondul în timp ce se culege de pe jos.
-" Ați dormit îmbrățişați toată noaptea..." le spun în timp ce mă ridic şi merg la baie. Yoongi îl priveşte scărbit pe Jimin care nu ştia nici pe ce planetă era.

ㅡ

-" Vă duc eu cu maşina pănă acasa?" Ne întreabă Jimin deschizăndu-ne uşa ca să putem pleca.
-" E ok, mulțumim pentru tot Jiminie!" Îmi iau rămas bun de la el şi părăsesc locuința.

Era destul de cald afară. Soarele arzător era prezent pe cer, fără vreun nor care i-ar putea eclipsa razele puternice. Cu toate că iubeam luna, aveam o obsesie pentru soare. Strălucirea lui orbitoare era fascinantă. Mă ducea cu gândul la singurătate...

❞Şi soarele e singur dar tot străluceşte...❝

Zămbesc ca o idioată, pierdută în gândurile mele, uitănd de orice grijă.

-" La ce te gândeşti, deşteapto?" mă întreabă Yoongs în timp ce îmi dă cu cotul in braț pentru a mă readuce pe planeta pămănt.

-" La nimic." Îi răspund zămbind.

-" La pătrățelele mele, aşa-i?"

-" Nu ai aşa ceva..." o iau în fața lui şi îl las bosumflat în urma mea.

-" Pariu că nu mă prinzi?" Îl strig începănd să alerg.

-" Pariu că nici nu o să alerg după tine?"

Mă uit furioasă la el şi îl înjur în şoaptă.

ㅡ

-" Ce tare! Nu mai avem perdele... şi nici mobilă intactă, şi nici bucătărie..." spune Yoongi uimit de priveliştea din apartamentul distrus...de mine.

-" Bucură-te că nu mai miroase a fum!" mă pun pe canapea şi dau să iau o revistă dar numai cenuşa mai era de ea. " De ce au luat şi revistele foc?"

-" Am încercat să sting focul cu ele. M-am panicat şi am luat primul lucru pe care l-am văzut."

-" Dacă dădeam foc la tot blocul?"

-" Te văd în stare de asta." Îmi răspunde el.

-" Oare de ce nu am putut da foc părului tău?"

-" Pentru că dacă făceai asta, te tundeam cheală în timp ce dormeai."

Arunc o pernă după el dar nu am atăta îndemănare căt să-l nimeresc aşa că nu avea rost să mai încerc. Mă fac confortabilă pe canapea şi închid ochii vrănd să dorm.

- "De ce te culci aşa devreme?"

-" Nu am putut dormi toată noaptea din vina ta şi a lui Jimin."

-" De ce?"

-" Ați sforăit groaznic de tare. Şi plus că ați arătat ca un cuplu..."

-" Trebuia să îl împingi de pe mine!"

-" Dar nu păreai deranjat deloc."

-" Nu păream dar eram!"