Ａｎｘｉｅｔｙ|| ᴍɪɴ ʏᴏᴏɴɢɪ

𝗹𝗼𝘀𝗲𝗿 ' 敗者

Deschid frigiderul şi văd că era gol. Mă uit la Yoongi fără ca acesta să-mi dea atenție iar apoi mă uit din nou la frigider. Un mic fior mă trece când îmi deschid portofelul şi văd că e gol şi ăsta.

Încep să mă agit şi să caut prin buzunarele hanoracelor ceva bani. Tresar uşor când simt ceva în buzunar. Scot afrară o monedă care nu valora nici căt un fir de praf...măcar o bomboană dacă puteam cumpăra cu ea.

-"Aish drace!"

-"Ce e?" Mă întorc către Yoongi care m-a auzit şi îmi dau seamă că găndeam cu voce tare...

-"Nu avem mâncare şi nici bani..."

-"Meh, dar băutură avem?" Îmi măresc ochii la auzul cuvintelor sale şi clipesc de două ori. Eram gata să fim dați afară din apartament din lipsa de bani de chirie şi să murim de foame iar lui îi păsa dacă mai avem băutură.

-"Măcar o dată în viața asta de rahat să iei şi tu ceva în serios! M-am săturat să fiu eu singura care îşi face griji dacă avem bani de chirie, dacă avem de mâncare, etc. Esti un iresponsabil! Habar nu am de ce mai stau cu tine."

Nervii au pus stăpănire pe mințile mele şi m-au făcut să spun cuvinte pe care habar nu aveam că le voi regreta peste o oră. Yoongi se ridică de pe canapea şi îmi deschide uşa.

-"Pleacă atunci!" Ies afară fără să-l privesc în ochi şi mă îndrept spre parcul în care sunt foarte sigură că voi înnopta azi.

Mă aşez pe o bancă proaspăt vopsită şi ascult căntecul enervant al greierilor. Lacrimile îmi curgeau fără să-mi dau seama. Închid puțin ochii muşcăndu-mi buza de jos. Începeam să regret tot ce i-am spus băiatului şi mi-am dat seama că mă urâsc pentru asta.

Dacă aş mai avea o singură şansa... ți-aş jura că nu voi mai vorbi vreodată aşa cu tine.

-" Hey, eşti ok?" Tresar şi revin la realitate când dau ochii cu un băiat care se aşezase lăngă mine.

-" D-da, s-sunt bine." Eram încă şocată că băiatului îi păsa de mine.

-" Scuze, sunt Jimin, încăntat!"

-" Nova." Pentru un moment am uitat complet de Yoongi.

-" Ce ai pățit." Se apropie de mine şi mă priveşte de sus pănă jos.

-" M-am certat cu iubitul meu..." îşi muşcă buza într-un mod atrăgător şi îmi dă părul, care îmi deranja fața, la o parte.

-" Deci...eşti disponibilă."

-" Nu ştiu eu-" Tipul îmi ia fața în mâinile lui şi era gata să mă sărute dar nu înainte să mă întrerupă din ce voiam să spun.

-" Nu era o întrebare." Începe să mă sărute iar eu îi răspund la sărut fără să mă găndesc că voi regreta şi asta...

Sărutul devenea din ce în ce mai pasional dar acest 'minunat' moment trebuia să se termine la un moment dat.

În acest caz am rupt sărutul din vina vocii care îmi striga numele. Am recunoscut vocea imediat. Vocea care mă făcea să tremur la auzul acesteia, care îmi dădea viață şi mă omorea în aceelaşi timp; vocea fără de care nu puteam trăi în nici un caz.

-"Nova..." inima mea s-a rupt în milioane de bucățele simțind cum inima lui Yoongi făcuse la fel.

Mă privea cu lacrimi în ochi iar de data asta eu nu puteam să i le şterg. Mi-am pierdut mințile şi mi-am bătut joc de el.

❝Doare să pierzi persoana pentru care ţi-ai da şi viața...❞