Ａｎｘｉｅｔｙ|| ᴍɪɴ ʏᴏᴏɴɢɪ

𝗹𝗶𝗲' 横たわる

Mă trezesc deranjată de un zgomot destul de puternic. Îmi ia puțin să mă prind că zgomotul era provocat de bătăile nerăbdătoare în uşa apartamentului.

Deschid uşa şi brusc imima mi se opreşte în loc. Persoana care stătea în fața mea a adus odată cu ea milioane de amintiri dureroase pe care le-am trăit cândva. Simțeam cum mă fac palidă la față, neputănd stăpănii şi controla emoțiile negative din corpul meu.

-" N-Namjoon?"

Vocea îmi tremura atăt de tare în timp ce îi şopteam numele. Amintirea cu el vinzăndu-mi droguri fără de care nu puteam trăi pe atunci, îmi băntuia gândurile.

-" Nova?! Chiar tu?"

Namjoon era copleşit de fericire când m-a revăzut după un an jumate. Nu puteam spune nici un cuvânt aşa că doar am aprobat din cap.

-" Nu pot să cred! Fetița aia mică, distrusă şi depresivă s-a transformat într-o fata care stă pe piciorele ei într-un apartament mişto şi scump ca acesta? Doamne, nu mi-aş fii putut imagina aşa ceva."

Căt timp Namjoon îşi aducea cu uşurință aminte de mine, eu stăteam nemişcată, uimită de prezența lui chiar aici.

-" Mda, a tre-trecut ceva..."

Îi spun cu jumătate de gură şi îmi mut privirea în jos.

-" Da! Totuşi...tu de ce stai aici?"

-" Lasă asta, tu pe cine cauți?" Îl întreb pe un ton aspru.

-" Pe...Yoongi! Tipul ăla caruia i-am dat drogurile tale, mai îl ții minte?"

Altă amintire copleşitoare apare în mintea mea şi îmi radiază prin gânduri ca un fulger.

-" Normal că îl mai ştiu...locuieşte aici, cu mine." Îi spun oftănd, încercănd să îmi scot din cap tot ce mi-a amintit Namjoon pentru a nu risca să îmi mai amintesc câte ceva.

-" Ah! Voi sunteți împreună? Nu pot să cred! E ca şi cum soarta sau destinul sau ceva de genul v-a adus împreună."

Cuvintele lui mă fac să îmi aduc aminte de momentul în care am făcut pemtru prima dată cunoştința cu Yoongi şi am vorbit despre micile şanse care existau ca noi doi să ne întălnim.

-" Yah, nu cred în prostii din astea! Pentru ce ai venit?" Revin la personalitatea mea aspra.

-" Păi ca să-mi fac treaba. Am adus marfă."

Eram pe punctul de a râde dar mă blochez dintr-o dată din orice mişcare şi să mă panichez puțin.

-" Poftim?"

-" Tu îți bați joc de mine? Yoongi m-a sunat să îi aduc marfă. Ce nu înțelegi?"

-" Ah, Namjoon, fă-mi şi mie o favoare. Pleacă de aici dacă te rog frumos pentru că Yoongi o fii fost beat sau ceva când te-a sunat. Nu mai consumă aşa ceva demult."

-" De o lună îi vând aşa ceva..."

Îi trăntesc uşa în față şi mă pun în fund rezemată de aceasta, trecăndu-mi mână prin păr.
M-ai mințit, Min Yoongi...

-" Cine era?" mă întreabă Yoongi somnoros. Tocmai ce s-a trezit şi a venit confuz din dormitor.

-" Tu mai consumi droguri?"

Se face palid la față şi mă priveşte confuz.

-" Era Namjoon, aşa-i?" Îşi dă o palmă peste frunte şi mă priveşte speriat. Încep să râd puțin şi îi arăt un zămbet pe care se putea citi dezamăgirea.

-" M-ai mințit."

ㅡ

Şiii aici avem un capitol în care este vorba despre multe flashback-uri din cartea "Suicide" deci nu ştiu dacă o să înțelegeți despre ce e vorba dacă nu ați citit prima carte :))