Ａｎｘｉｅｔｙ|| ᴍɪɴ ʏᴏᴏɴɢɪ

𝗯𝗮𝗱 𝗸𝗶𝗱𝘀 ' 悪ガキ

-" Trezeşte-te odată!" Yoongi mă scutura încercănd să mă trezească de vreo 4 minute.

-" Ce naib-...Ce e?" Îmi deschid ochii cu greu şi mă ridic în fund, încercănd să mă acomodez cu amețeala care mă ia de fiecare dată când mă trezesc.

-" Hai afară, avem treabă!" Yoongi îmi trage un hanorac peste cap în timp ce eu încă nu ştiam pe ce planetă sunt.

-" C-Ce? Ce treabă?"

-" Mergem să ne distrăm! Haide." mă ridică de pe canapea şi mă împinge afară.

-" La ora asta?!" Realizez căt e ceasul când văd ceasul mecanic de pe noptieră şi încep să mă întreb de ce vrea Yoongi să ieşim afară la ora 3 dimineața.

-" Min Yoongi, tu ai înnebunit cu totul? E frig şi plouă şi e noapte şi vreau să dorm şi-"

-" Shhh! Taci odată! Îți promit că nu vei regreta că ai renunțat la somn." Îmi face cu ochiul şi mă pune puţin pe gânduri.

-" Îmi vine să mor!" Îi spun încăpățănată.

-" Hai să trăim prima dată iar apoi putem muri."

Îmi raspunde şi ma scoate afară.

Urcăm pe un pod iar Yoongi aruncă ceva în jos. Mă trage mai în spate şi pare că aştepta să se întample ceva.
Dintr-o dată, puşcăturile mă iau prin surprindere, şi realizez că Yoongi a aruncat petarde.

-" Tu nu eşti sănătos la cap!" Îi spun deranjată de gestul lui. Acesta începe să râdă nepăsător.

-" Vrei să aprinzi şi tu una?" mă întreabă referitor la petardă.

-" Nu! Şi nici tu nu vei mai aprinde nici măcar una! O să trezim tot oraşul şi ne va aresta poliția!"

-" Atunci graffiti?"

-" Tu nu ai ce face?"

-" Am venit să ne distrăm. Aşa că, mişcă-te aici şi aruncă o petardă lăngă blocul acela." Privesc blocul şi nu aveam de gând să arunc petarda acolo.

-" Pun pariu că nu poți arunca pănă acolo..." simțeam cum mă provoca.

-" Nu îți merge cu mine." Îi raspund făcăndu-i cu ochiul.

-" Dacă reuşeşti, primeşti un sărut."

Îmi face cu ochiul înapoi. Îi iau petarda din mână, o aprind şi o arunc fix unde mi-am propus. Yoongi rămăne uimit şi începe să râdă, mândru de mine.

-" Unde îmi e sărutul?" Merg spre el nerăbdătoare să-i fur un sărut, pe care îl meritam pănă la urmă.

ㅡ
Am băntuit tot oraşul, măzgălindu-i zonele plictisitoare cu graffiti, aruncam petarde pe la blocuri şi fumam tigări mai apoi lăsănd chiştoacele în formă de inimioare pe băncile din parcuri.

Noi eram copiii de care părinții noştrii ne avertizau...

Puteam fii cuminți şi să respectăm legea dar am ales să ne distrăm încălcănd-o. Pănă la urmă...o viață avem nu două.

Ne plimbam prin parc, ținăndu-ne de mână, mândrii că am înveselit puțin oraşul ăsta plictisitor.

-" Eu ți-am zis că nu vei regreta." Îmi spune Yoongi în timp ce îşi pune brațul după gătul meu.

-" Ups! Nova, nu te mişca!" Yoongi începe să sufle în părul meu agitat iar apoi expiră uşurat.

-" Ce-ai făcut?!" Îl întreb luăndu-mi şuvița blondă de păr în mână.

-" Ți-am aprins părul cu țigara, dar l-am stins repede!"

-" Min Fucking Yoongi, te omor! Mi-ai dat foc la păr?!"

-" Din greşeală!"

-" Dacă mă săruți, poate te iert." Nici nu mai stă pe gânduri şi mă sărută apăsat mai apoi mă îmbrățişează străns.

-" Gata, te-am iertat."

☆"We are the kids our parents warned us about." ㅡ N.H.