Ａｎｘｉｅｔｙ|| ᴍɪɴ ʏᴏᴏɴɢɪ

𝗵𝗲𝗹𝗽𝗹𝗲𝘀𝘀'無力な

-" M-ai mințit."

-" Aveam nevoie de ele..." spune Yoongi referitor la nenorocitele alea de droguri.

-" Cum de nu mi-am dat seama că te-ai apucat iar de prostiile astea?"

-" Poate pentru că la tine situația e şi mai gravă decăt la mine..."

-" Adică?" mă incrunt şi aştept confuză un răspuns.

-" Ți-am găsit pastilele, Kim Nova! Xanax, somnifere, antidepresive..."

brusc mă simt groaznic şi îl întrerup înainte să îmi mai poată spune ce chestii pe care le-am ascuns de el a găsit.

-" Unde le-ai găsit?!"

-" Unde le-ai ascuns tu de mine."

Îmi dau ochii peste cap şi încerc să mă calmez dar eram foarte nervoasă în momentul acela.

-" De ce nu mi-ai spus că ai probleme cu depresia din nou? De ce nu mi-ai spus că ai probleme cu somnul şi anxietatea?"

mă întreabă Yoongi cu milă în voce. Era mai dezamăgit el de mine decăt eram eu de el. Pierd controlul asupra emoțiilor mele şi îmi las lacrimile să curgă, ştiind că nu am nici o şansă să le opresc.

-" T-tu de ce nu mi-ai zis că te-ai apucat iar de d-droguri...?" Îi spun printre suspine. Îmi şterg lacrimile cu măneca hanoracului şi refuz să îl mai privesc în ochi.

-" Deci, ne-am mințit unul pe celălalt...Ce cuplu normal face aşa ceva?"

-" Poate că n-noi nu trebuia s-să fim un cuplu." Îl privesc însfărşit şi îi văd durerea din ochii lui negri şi trişti.

-" Poate că nu..." îmi spune în şoaptă şi îşi ia jacheta pe el, semn că vrea să plece.

-" Yoongi, stai! Dacă cineva trebuie să părăsească acest apartament, aceea voi fii eu."

Mă duc spre uşă şi îl mai privesc odată înainte să plec. Acesta mă priveşte cu lacrimi în ochi cum părăsesc locuința şi se lasă încet în jos, căzănd în genunchi cu mâinile prin păr.

Cobor scările şi ajung afară. Trag puțin aer în piept şi mă uit spre cer cu o singură întrebare în minte: "de ce?" .

ㅡ
Îmi duc telefonul la ureche şi aştept ca persoana pe care am apelat-o să răspundă.

-" Alo?"
-" Bună, Jimin! Sunt Nova..."
-" Bună, Nova! Eşti bine?"
-" Nu. Te rog ajută-mă."
-" Ce s-a întămplat?"
-" Îți povestesc mai târziu. Te rog lasă-mă să stau o zi la tine..."
-" Vin să te iau acum!"

Închid telefonul şi oftez adânc, stănd pe marginea şoselei. Mă uitam la maşinile care circulau cu viteză şi mă miram de ce simțeam nevoia să mă arunc în fața uneia.

O maşina opreşte în fața mea iar şoferul îmi face semn să urc în ea. Realizez că e Jimin şi mă urc în grabă în maşina lui.

ㅡ
Jimin îmi întinde o cană de ceai şi se aşează lăngă mine pe patul din camera de oaspeți, unde m-a lăsat să stau.

-" Nova, ce s-a întămplat?"

-" Eu şi Yoongi ne-am despărțit."

Ochii îmi erau încă roşii de la plăns. Nu mai aveam de gând să vârs vreo lacrimă. Uram când cineva mă vedea plăngănd, mă facea să mă simt slabă în fața persoanei respective aşa că nu voiam nici de cum ca Jimin să mă vadă aşa.

-" Nu o să te stresez cu întrebări stupide de care nu ai nevoie acum."
Jimin era foarte înțelegător iar chestia asta mă făcea să mă simt puțin mai bine.
"Stai aici căt vrei şi, te tog, spune-mi dacă ai nevoie de ceva."

De Yoongi am nevoie...

-" Mulțumesc dar nu am nevoie de nimic..." îi răspund şi îmi beau ceaiul.

-" Oricănd. Acum te las singură. Noapte bună!" mă îmbrățişează scurt şi iese din cameră. O lacrimă mi se scurge pe obraz dar o şterg repede pentru a nu risca să mai curgă câteva.

Mă întind în pat, străngănd o pernă în brațe.

Noapte bună, pernă.

Ar trebui să îi dau un nume... Gata, ştiu!

Noapte bună, Shooky!

**Shooky e personajul meu preferat din BT21, creat de Suga deci are ceva legătură pe acolo 👀 👀