Ａｎｘｉｅｔｙ|| ᴍɪɴ ʏᴏᴏɴɢɪ

𝗳𝗼𝗿𝗴𝗶𝘃𝗲 𝗺𝗲 ' 私を許して

-" Jur că n-am să te iert niciodată pentru asta! Te las 4 minute singură iar tu te săruți cu nenorocitul ăla? Bine că nu ați apucat să faceţi ceva şi mai rău!"

Mă uit fără să clipesc la Yoongi care mă certa ca pe un copil şi aşteptam să se oprească din vorbit pentru că pronunța cuvintele prea repede şi nu înțelegeam nimic.

-" E total absurd şi ieşit din comun. Şi eu făceam din astea dar doar când eram beat dar tu nu erai beată în momentul acela pentru că dacă erai începeai să strigi prin tot cartierul căt de mult mă iubeşti ca data trecută când te-ai îmbătat." Alte versuri de rap care veneau din gura lui cu viteza luminii. Se opreşte să ia aer şi se uită dezamăgit la mine cum tac.

-" Comand o pizza?" Îl întreb iar acesta îşi schimbă expresia în una pe care aproape că o auzeai strigănd: 'îți bați joc de mine?'.
-" Fac cinste...?" Îi zămbesc larg cu dinții sperănd că nu va țipa iar.
-" Cu porumb." Îmi răspunde însfărşit urmănd ca eu să iau în grabă telefonul şi să tastez numărul pizzeriei pentru a comanda.

-" Nova?" Spune în timp ce savura pizza mult dorită.
-" Hm?"
-" De unde ai bani?" Îmi era teamă de întrebarea asta...
-" De la Jimin." Iau încă o felie din cutia de pe masă şi o duc încet la gură. Yoongi se încruntă şi îmi aruncă priviri ucigaşe.
-" Cine-i Jimin?" Şi de întrebarea asta asta mă temeam...
-" Tipul din parc." Yoongi îşi pune felia de pizza jos şi mă priveşte nervos. Când Yoongi îşi lasă măncarea jos poți fii sigur că urmează ceva rău.
-" Cum adică de la Jimin? Cum îşi permite să îți dea el ție bani? Şi de ce? Sunteți împreună şi nu ştiu eu?!" Şi versurile de rap s-au întors. Îmi dau ochii peste cap si încep să-i explic cum stă treaba.

-" Yoongi, iubirea mea, nu sunt împreună cu Jimin. M-a ajutat cu nişte bani pentru că s-a simțit vinovat că m-am certat cu tine. Dacă nu era el, noi acum muream de foame!" Yoongi era bosumflat fapt care îl făcea să pară pufos din cauza obrajilor lui plini şi rozalii iar eu mă topeam când se întămpla asta.
-" Ah...ok." îşi ia felia înapoi şi o continuă. Zămbesc şi râd puțin în timp ce îl privesc şi mă gândesc cât de norocoasă sunt să fiu cu el în momentul acesta. Voiam să sar pe el şi să îl atac cu pupici pe toată fața. Nu mă mai pot abține şi pun asta în practică făcăndu-l pe Yoongi confuz.

-" Aish, ce faci?" Mă întreabă în timp ce chicotea şi încerca să mă dea jos de pe el dar nu avea nici o şansă să o facă.
-" De ce ieşti atăt de adorabil şi irezistibil?" Fac botic şi încep să mă joc cu părul lui ciufulit.
-" Să ştii că nu te iert." Puteam să jur că nu se lasă aşa uşor aburit de complimente.
-" Te iubesc...?" Îi zămbesc sperănd că aşa îmi va da o şansă.
-" Tot nu te iert." Mă sărută scurt pe năsuc şi reuşeşte să mă dea jos de pe el când nu eram pe fază, întorcăndu-se la pizza lui.